De cand a venit Stefania pe lume cand ma intalnesc cu unii sau cu altii cele mai dese intrebari sunt despre cum e sa fii mama, cum a fost nasterea. Le multumesc celor care se intereseaza de cum ma simt. Inainte, cand Stefania era in burtica, aveam parte de alte intrebari: cat mai am pana nasc, ce e, fata sau baiat, cum o sa nasc. Amuzant este cand astfel de intrebari vin din partea necunoscutilor de pe strada sau din autobuz.

Dar acum sunt si cateva intrebari de-a dreptul…doar de dragul de a fi puse, sa zicem, mai ales cand vin din partea anumitor persoane. Ma irita cand ma intreaba unii daca Stefania doarme noaptea. Pai nu vad cu ce ii incalzeste daca a mea copila pune sau nu geana pe geana si ma lasa si pe mine sa dorm. Pe mine nu ma ajuta nici compatimirea, nici lauda. Si tot din categoria asta face parte si intrebarea daca e cuminte. Da, e cuminte asa cum poate fi un copil de nici doua luni, deocamdata. Nu sparge farfurii, nu umbla la prize, nu mazgaleste peretii, nu bate alti copii, nu injura. Si oricum, sper sa nu ajung sa spun vreodata ca Stefania e obraznica, orice ar face. Si am observat ca unii se tem de un copil care are colici/plange.
Alta curiozitate este cu cine seamana copilul, cu ma-sa sau cu ta-su. Si asta pentru ce? Daca seamana mai mult cu unul sau cu celalalt inseamna ca o va duce mai bine? Intrebarea e cu atat mai nepotrivita cu cat trasaturile unui bebelus se pot schimba si chiar nu e relevant cu cine seamana la nastere. Pe mine nu m-ar face „mai mama” daca Stefania ar semana leit cu mine, la fel cum nici Alin nu ar fi un tata mai bun daca copila i-ar semana lui. Stefania sigur are trasaturi de la amandoi, ca doar am contribuit, si o iubim indiferent cu cine seamana mai mult. Dar ea are ochii ei, nasul ei, parul ei, gura ei, nu le-a luat de la nimeni, slava Domnului. Si nici nu e bucatica rupta din nimeni, fiecare e intreg. Inteleg ca pentru unele mame (sau tati) e o mandrie cand copilul are mai multe trasaturi de la ele (ei). Dar aici nu e nici meritul si nici vina unuia sau altuia. Asa a vrut Dumnezeu, natura, soarta, planetele sau cum vreti.
A, si am mai auzit-o pe aia cu suzeta. Nu, copila mea nu primeste sa suga un plastic. Pentru asta ma are pe mine sa o calmez atunci cand plange. Si daca nu ii sunt suficienta orice as face, inseamna ca asa simte ea, ca trebuie sa se descarce intr-un fel.
Sigur mai sunt si alte curiozitatati care m-au amuzat la un moment dat, dar astea mi s-au adunat acum in minte.
Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, nu condamn pe nimeni ca si-a gasit un subiect de discutie cu mine. Doar faceam haz de caz. Si cum s-ar spune, orice asemanare cu realitatatea e pur intamplatoare.

image