Eram saptamana trecuta la un control oftalmologic la spital si dupa ce a fost vazuta fetita a venit si randul meu asa ca am pasat bebelusa unei asistente. Doamna in cauza, cand s-a vazut cu pruncul in brate, a inceput sa o legene cu elan, desi micuta era calma, asa ca am rugat-o frumos sa nu mai faca asta. Atunci, a inceput sa ii comunice Stefaniei ce mama rea are ca nu am lasat-o sa imi miste copila in brate de la stanga la dreapta si de la dreapta la stanga. Repet, Stefania nu scotea nici un sunet, doar se uita pe pereti si probabil inca era naucita de picaturile si lumina care ii fusesera bagate in ochisori. Dar nu a plans! Asta pentru ca am tinut-o pur si simplu in brate si am vorbit cu ea. Nu spun ca asistenta respectiva avea vreo rea intentie.

Doar am ramas uimita cum practica asta, de a legana un copil, s-a impamantenit printre unii, mai ales unele. Stiu ca asa se simte copilul in siguranta, ca e alinat, mai ales in primele luni de viata, dar nu ma consider o mama denaturata pentru ca nu imi legan copilul. De ce? Pentru ca nu cred ca este singura metoda prin care un bebelus poate fi calmat. De exemplu, pentru Stefania de cele mai multe ori, e suficient sa o iau in brate atunci cand plange/e agitata (ma refer la cazurile rare in care nu este vorba de foame sau scutec ud). Deocamdata e suficient atat! De ce sa imi complic singura existenta sa ii creez o obisnuinta si apoi sa nu o mai pot adormi decat daca o legan, eventual si plimb prin casa? Acum mi-ar fi usor, nu are decat vreo 5 kile jumate, dar mai incolo? Nu cred ca sunt egoista! Nu vreau ca pe la 10, 15 ani sa adoarma doar daca se leagana. (Am auzit si de astea. Totul porneste din copilarie, din rutina de somn pe care o creaza parintii. Unii scapa mai repede si mai usor de ea, altii nu) Plus ca, avand obisnuinta de a fi adormita leganata, cand se va trezi in toiul noptii va trebui sa aplic aceeasi metoda. Si nu cred ca imi va fi bine daca nu a intrat in somnul ei profund, iar eu m-am oprit din leganat. Acum e bine ca adoarme noaptea la san sau o pun semiadormita la locusorul ei. Doar nu o las plangand sa adoarma singura.
Asta consider acum si asta am de gand sa nu aplic. Nu stiu, poate gresesc, poate mai tarziu o sa ajung sa nu o pot linisti in niciun fel si o sa aplic leganatul si poate doar asa o sa adoarma. Dar acum cred ca se poate si altfel. Vad ca se poate si altfel. Plus ca e o linie foarte fina pe care daca o depasesti ajungi sa ii zdruncini creierii micutului omulet aflat in plina dezvoltare. N-o spun eu, am abia doua luni ametite de parinteala, o spun specialistii (un simplu search pe prietenul google) Adica aceste miscari de leganare repetate duc la niste leziuni la nivelul substantei cerebrale pentru ca sunt afectate vasele de sange. Asa ca pot aparea varsaturi, letargie, copilul are apetit scazut, nu zambeste, nu vocalizeaza. Astea sunt doar unele dintre indiciile care duc la sindromul pe care specialistii il numesc ca fiind „al copilului zdruncinat”. In fine! Speram sa nu fie cazul nimanui.
De fapt, Stefania e leganata intr-un mod mai frumos atunci cand o port in wrap si adoarme foarte frumos, in timp ce eu merg. Cred ca se viseaza inca in pantece.
Articolul prezent e parerea mea si ceea ce am experimentat eu pana acum.

image