In timpul sarcinii nu am citit foarte mult despre alaptare. Ma gandeam: ce mare scofala? Pui pruncul la piept si stie el ce sa faca. Doar reflexul suptului e innascut. Eii, uite ca nu e tocmai asa. E o tehnica si alaptarea asta. Si aveam sa ma conving de asta chiar dupa nastere.
Da, stiam cum trebuie atasat nou-nascutul la san, stiam de ora magica, vroiam sa alaptez exclusiv pana la 6 luni asa cum recomanda OMS, stiam de puseele de crestere si, totusi, startul nu a fost asa cum imi doream. De ce?

Pai cum sa fie cand nu tu ora magica, cand iti da pruncul doar cat sa il atingi pentru ca trebuie curatat, cantarit, si mai stiu eu ce si, bineinteles, infasat, iar tu mai ai de stat in sala de nastere, (iar adevarata durere abia atunci incepe) plus inca minim doua ore in care iti simti trupul si sufletul inghetat de la bidoanele de gheata si de dorul puiului de om pe care abia astepti sa il tii in brate,  dupa ce 9 luni a crescut in tine. Dar iti zici: lasa ca trec cumva si orele astea si o sa te bucuri de micuta. Dar ce sa vezi? Cand efectul hormonilor si a calmantelor scade, iti dai seama ca abia te misti, ca patul de spital e prea incomod, ca totul e exact pe dos. Insa te bucuri ca ai copilul in brate si ca ai scapat usor de nastere. Si bineinteles pui bebelusa la san. Dar, desigur, vine si biberonul in completare. Pentru ca trebuie sa ii dai formula de lapte praf pana „iti vine laptele”. Bine ca ai primit totusi o recomandare sa pui copilul la san inainte ca din 3 in 3 ore sa ii dai lapte praf. Si uite asa vine si ziua cand poti pleca acasa. Dar ce sa vezi? Sanii iti sunt tari ca piatra (iar asistenta are glume in program: sotul sa faca poze ca nu o sa mai vada asa minunatii), te dor, incerci sa pui copila sa suga, dar nu poate. Esti terminata. Mergi si folosesti pompa si te rogi de o asistenta sa iti dea un biberon steril in care sa pui laptele muls sa iti poti hrani puiul. E extrem de frustrant cand iti vezi puiul cautand sanul fara sa poata insa sa suga si plange. Asa ca ii ceri asistentei biberonul cu lapte praf. Si ajungi acasa, in sfarsit. Cumperi o pompa sa o ai si acasa, dar si o cutie de lapte praf. Sotul ajunge la o intelegere cu tine si face program: el se trezeste noaptea si ii da biberon copilei si schimba scutece, tu trebuie sa te odihnesti, insa te trezesti la cateva ore ca sa te storci, iar laptele sa ajunga in biberon. A doua zi, cu mintea mai limpede te gandesti ce poti face. Si aici intervine omul-cheie in aceste chestiuni: consultantul in alaptare. Bine ca am cunoscut-o pe Stefana, parca aveam numarul ei de telefon pe undeva. O sun si cu toata disponibilitatea incep sfaturile: comprese calde, masaj si pus copilul la san. Auzisem de masaj si in spital, trebuia sa vina o asistenta sa faca asta, dar fusesem anuntata ca o sa doara un pic. Bine ca am scapat! Eii, masajele astea de care imi spunea Stefana nu erau dureroase, mi-a trimis chiar si poze (asta dupa ce sotul a cautat pe internet niste tehnici de masaj care, insa, pareau greu de aplicat). Si uite asa, sanii se mai detensioneaza.
Dar pe micuta o deranjeaza ceva si nu vrea sub nici un chip sa suga si de la sanul stang. Asta desi am urmat sfaturile Stefanei. Asa ca incerc sa ma resemnez: asta e, o sa alaptez doar cu un san. Au facut-o si altele, pot si eu! Dar nu, parca nu imi convine. Nici din punct de vedere estetic nu sunt convinsa. Si apelez din nou la Stefana. Poate nu o atasez eu bine, poate are fren, poate laptele are alt gust, poate mamelonul nu ii convine. Iti faci o mie de ganduri. Ma gandesc cum sa ajung la Moinesti, la Stefana. Nu pot fara o masina personala, iar pe microbuz cu un bebelus de o saptamana nu prea imi convine. Incerc sa conving micuta sa suga si de la sanul stang, dar ea nu si nu. Continui sa alaptez la un singur san, inca aproape vreo 2 saptamani, cand Stefana vine la mine acasa, in Bacau. Cu un copil linistit, abia trezit, cu mult calm, consilierul in alaptare reuseste sa faca ca micuta sa se mufeze bine si la sanul stang. A mancat o data, va mai manca si altadata. Si speram ca asta-i tot. 
alaptare
Dar nu! Dupa vreo 2 luni ma ia cu febra. 39°C. Ma asteptam la o raceala. Sun medicul pediatru (si ce daca e vineri, ora 21) pentru ca stiu ca medicul ginecolog e in concediu. Mesajul ei e clar: nu alapta cat ai febra. De ce? ”Pai vrei sa ii dai lapte fierbinte copilului? Da-i lapte praf!” Totusi, micuta adoarme singura si o pun sa suga cand febra a mai scazut. Am apelat si la un grup de sprijin in alaptare de pe facebook. Asa cum stiam, febra nu are nimic cu alaptarea. Alte simptome de raceala nu sunt. De fapt daca ma gandesc mai bine, ma doare o zona din sanul drept. La dr ginecolog ajung luni seara. Diagnostic: mastita. Trebuie sa iau panadol, sa ma dau cu un unguent, daca nu, antibiotic- augmentin. In caz contrar, operatie si gata cu alaptarea. Aa, si sa nu uitam nici de gheata pe care sa o pun pe san dupa ce hranesc micuta. Asa, ca sa dezumflu zona. Totusi cer o parere si de la consilierul in alaptare. Si asa aflu ca aceste comprese reci nu sunt tocmai indicate. Dar scap de mastita in cateva zile.
Si uite asa, am ajuns la 3 luni de la nastere si in adancul sufletului ma gandesc acum, la rece, ce-ar fi fost daca… startul in alaptare ar fi fost altfel? Daca in loc sa ii dau lapte praf as fi stat cu micuta la san atat cat sa se sature ea. Ca poate nu avea nevoie de aia 30ml de lapte praf (sau cati or mai fi fost, cand ea avea stomacul de dimensiunea unei cirese) la o masa din 3 in 3 ore. Oare am fost egoista si nu vedeam decat durerea mea? Sau poate nu am fost foarte bine informata. Din vina mea, desigur. Pentru ca nicio asistenta, niciun medic nu e responsabil de faptul ca eu nu am fost mai tare pe pozitie. Insa, ma bucur ca am avut cui sa cer o parere avizata, sa stiu ca cineva ma intelege (mai ales ca vorbea si din prisma de mama a 4 copii). Asta in special cand am primit de la medici sfaturi de genul: alapteaza din 3 in 3 ore ca sa-i faci program, nu manca deloc fructe si legume proaspete, alapteaza doar cand stai tu in sezut. Uite asa nu mai stii ce sa crezi. Desi experienta inceputului alaptarii ar fi putut fi altfel, ma bucur ca am ajuns cu bine la 3 luni, am alaptat exclusiv si asa va fi pana la 6 luni sau pana va incepe autodiversificarea, dar continuam alaptarea pana se poate/vrea Stefania. Asteptam marele puseu de crestere (sper sa nu se intample totusi in weekendul 29-31 mai 😀 ).
Mai frumos a fost in seara se botez cand am pregatit frumos un biberon cu lapte praf (botezul era in seara de Inviere, cu o liturghie mai lunga decat de obicei si am zis sa fie seara exceptiilor). Dar, surpriza, micuta mea nu vroia biberon sub nicio forma, scuipa tetina afara sau se ineca. Stie ce e mai bun pentru ea. alaptare
Pe Stefana o gasiti aici.
Ce vreau sa transmit este sa aveti incredere in corpul vostru si in bebe pentru ca sunt in asa fel programati incat stiu ce au de facut. Cititi cat mai mult, dar filtrati informatiile, intrebati, cautati un medic proalaptare in care sa aveti incredere, cereti sfatul unui consultant in alaptare. Omuletul are niste nevoi primare in primele luni de viata si nicio formula, niciun biberon anticolici nu e mai bun decat ceea ce poate primi de la mama lui. Iar voi, tatici, fiti alaturi de mamici!