Pentru cei ce se intreaba ce mai facem Stefania si eu: suntem bine. Avem zile si zile. Zile in care nu-mi vine sa cred de cat de linistite sunt, Stefania doarme bine singurica, papa, ne jucam, iar adoarme si tot asa, iar eu mai am timp sa fac cate ceva pentru mine. Nu stiu cum se face ca zilele astea sunt de obicei in weekend, cand mai e si Alin acasa. Da, ia uite, n-am nicio bataie de cap. Dar mai sunt si zilele alea.

Acele zile super agitate, in care Stefania (a)doarme doar purtata in vreun sistem de purtare, plange si parca nimic nu o multumeste. Dar nu-i nimic. Oboseala trece, entuziasmul persista. Pai, cand te joci cu ea si o vezi cum rade, cum gangureste, parca nici nu-ti mai amintesti ca a plans vreodata. Si te pregatesti pentru alte zile agitate. Ca doar de acum incepe eruptia dintilor, poate vreo raceala si alte cauze uneori neidentificabile de plans.
Inca o luna jumatate de zile fara grija mancarii ei si incepem diversificarea. Autodiversificarea. Sa vezi atunci ca nu mai e „ce mancam noi azi?”, va fi „ce mananca Stefania azi?”. Sa vedem cum facem sa putem adapta meniul nostru pentru ea. Mai ales ca Alin e la dieta. Oricum din ce am citit pare mai simplu cu autodiversificarea. Nu tu piureuri, nu tu reguli de cum sa introduci alimentele, nu tu joculete ca sa mai ia o lingurita de papa. Singura mea teama va fi de dezastrul de pe ea si din jurul ei si de un eventual inec. In rest, o da caut sa nu ma ingrijorez ca nu mananca, ca nu-i place alimentul cutare. Ce simplu e acum cu alaptarea…
Zilele trecute Stefania a inceput sa tot zica ma-ma. Nu stiu cata relevanta au astea doua silabe pentru ea, dar e placut cand spune asa si zambeste. 🙂

image