De când s-a născut Ștefania am adunat o geantă plină de tot felul de sticluțe cu picături, pastile, unguente. Atât pentru mine, după naștere, cât mai ales pentru ea. Încă din spital, asistentele spuneau de minunatele picături împotriva colicilor. (spuneau si de ceai anticolici, dar aici eram decisă: doar lapte, fără apă până la șase luni, iar ceai cât mai târziu, după ce am citit că ceaiul împiedică absorbția de minerale) Și cum colicii sunt ceva de speriat pentru multe persoane, când vine vorba de primele luni de viață ale bebelușului, am luat Bonnisan care cică diminuează colicile abdominale.

Pot să număr pe degete de câte ori i-am dat Ștrefaniei aceste picături. Era în serile în care plângea din tot sufletul de nu mai știam ce să facem și bănuiam că ar fi colici. Uneori se oprea din plâns la scurt timp după administrare, uneori nu. Apoi am ajuns la concluzia că nu are nevoie de aceste picături.

La vreo trei săptămâni de la naștere, am ajuns cu micuța la pediatru, speriată fiind de cantitatea industrială de lapte pe care îl dădea afară. Medicul ne-a recomandat un probiotic care suplimentează flora intestinală prin aportul natural de microorganisme vii. Adică are niște culturi de lactobacili vii existente în mod natural în organismul uman. Deci 5 picături de ProTectis pe zi, amestecat cu lapte, timp de o lună. Desigur, picăturile astea se puteau da pe lângă Bonnisan, deși pe prospectul de la ProTectis zice că previne și ajută la ameliorarea colicilor intestinale. Am renunțat să îi dau, după vreo două săptămâni, după ce am observat că Ștefania plângea mai tare. Coincidență sau nu, în vreo două zile am uitat să îi dau aceste picături și nu a mai plâns seara. De regurgitat, la fel de mult regurgita. Deci, 50 de lei dați aproape de pomană, părerea mea.

Tot pediatra ne-a recomandat vitamina C picături „ca să nu răcească”. Am consumat cam o sticluță, dar îmi mai picuram și eu din când în când pentru că îmi plăcea gustul acruț. De fapt, îmi plăcea și ce fețe făcea copila când simțea alt gust în afară de lapte. Da, recunosc, ne amuzam teribil. A fost eficient? Da. Ștefania nu a răcit cât a primit picăturile. Dar nu a răcit nici după. Trageți voi concluzia. Eu cred că nu i-aș mai da vitamina C.

Doctorul de familie ne-a recomandat glicerină cu stamicin ca să-i curățăm gurița. Am cumpărat. Alin cumpărase când eram în spital și glicerină boroxată că așa ne-au recomandat unele asistente. Dar nu am folosit după ce am citit că e toxică pentru bebeluși. Nu am folosit-o nici pe cea cu stamicin. Asta după ce am citit că are antibiotic, Nistatină. E 1%, dar tot antibiotic e. Nu vreau să îi dau preventiv antibiotic. Copila nu a făcut nicio aftă deocamdată.

Vigantol. Alte picături care se dau obligatoriu bebelușilor pentru că ajută la fixarea calciului în organism. I-am dat și noi Ștefaniei. Dar am mai sărit în unele zile. Medicul de familie spunea ceva de semne de rahitism și că va trebui să îi dau calciu după șase luni. Așa că m-am dus și la medicul pediatru care m-a liniștit. Copila e absolut normală. Fontanela nu e nici prea închisă, nici prea deschisă. Continui să îi dau vigantol, dar mai sar unele zile. O scot zilnic afară pe Ștefania, cred că primește și vitamina D naturală. Mai ales că am auzit că trebuie schimbată sticluța de vigantol după o lună de la deschidere pentru că se inactivează substanța activă din cauza contactului repetat cu aerul.

Cam astea sunt picăturile cu care a făcut Ștefania cunoștință. Acum, ca o mamă fără experiență ce sunt, încerc să mă documentez în dreapta și în stânga și vreau să cred că iau cele mai bune decizii pentru noi, pe moment.
image