In timpul sarcinii, dar si acum, cand prind ocazia, citesc tot felul de studii si articole scrise de oameni mai experimentati despre cum sa iti cresti copilul. Cu unele idei rezonez, altele mi se par duse la extrem. Adica mi se pare in regula ca fiecare parinte cauta sa isi creasca cat mai bine copilul.

Sunt de acord ca nasterea naturala e cel mai firesc mod de a-ti aduce puiul pe lume, dar daca starea medicala nu permite sau mama decide altceva, asta e. Nu e de condamnat. Eu luasem in calcul varianta unei cezariene pana am intalnit-o pe doctorita mea. Ea m-a incurajat, desi inainte un alt medic imi spunea inca dinainte de a fi insarcinata ca am bazinul mic si va fi imposibila nasterea naturala. Si uite ca s-a putut. Da, am fost si inca sunt mandra de mine ca am reusit, dar daca ar fi fost sa fie altfel nu cred ca m-as fi simtit vinovata.
Apoi mai e treaba cu alaptarea. Da, specialistii vorbesc despre importanta alaptarii, eu sunt mai subiectiva aici si am simtit cat de simplu si ieftin (poate chiar gratis) este, dar fiecare mama decide pentru ea si puiul ei. Am invatat sa ma abtin de la a judeca o mama pe care o vad ca isi hraneste bebelusul cu un biberon cu lapte praf. Ma gandesc ca tine de cunostintele ei, de starea de sanatate, poate de decizia ei. Au fost cateva dificultati si la noi, dar am continuat. Alte mamici poate nu au fost la fel de norocoase.
Ma bucur ca am participat astazi la Aleea Alaptarii, un loc si un timp in care m-am intalnit cu alte mamici si puiutii lor, ca am socializat, ca am impartasit experiente. Imi doresc sa ajung si eu la multe luni de alaptare, pentru ca am incredere ca asta o va ajuta pe micuta mea, chiar daca vom fi supuse unor idei preconcepute din partea celorlalti. Stiu ca la pieptul meu isi va gasi alinare cand va fi bolnava, plictisita, ca laptele meu nu va deveni apa chioara, ba mai mult imi scade si mie riscul unui eventual cancer de san. Alaptarea nu e doar hrana.
image

Si pana la urma, sanii unei femei nu pentru asta au fost creati? Pentru a hrani copii? Sigur nu voi ajunge sa o alaptez pana va merge Stefania la scoala. Deocamdata cred ca beneficiile alaptarii prelungite sunt imense, dar sunt convinsa ca vor fi perioade cand voi fi sleita de puteri, satula de mica sugativa. Vom vedea cum va fi si cu intoarcerea la munca, dar sigur vom trece peste. Ma bucur ca am ajuns la aproape 6 luni de alaptare, in care am trecut peste prejucati, am alaptat acolo unde copila dadea semne de foame: in parc, pe strada, in mall, in supermarket, in biserica, la terasa. Retrasa atat cat s-a putut de ochii celorlalti, dar nu mi-am lasat copila sa planga de foame, asa cum si eu cand imi simt stomacul prea gol imi cumpar macar un covrig pe strada. Pana acum nu am avut parte de nicio replica taioasa din partea altora in momentele de tandrete maxima cu Stefania. Alin are replicile potrivite pentru cei care nu isi tin gandurile rautacioase pentru ei. Apropo de Alin. Tocmai a scris un articol despre experienta lui ca tatic pe crestemoameni.ro Articolul il gasiti aici, in caz ca nu l-ati citit inca. Sper sa prinda drag de scris, ca imi place sa il citesc.