Micuța mea a împlinit ieri opt luni. Opt luni minunate de când suntem împreună. E un copil adorabil puiul meu de cioară care se face pe zi ce trece tot mai frumos. Are o mutră iubibilă, perfectă și unică. Iar când râde… E de vis. Îi place să se vadă în oglindă, râde când vede fotografiile ei. Se rostogolește foarte rapid și nu poate fi lăsată nesupravegheată în pat. Stă mai mult pe jos, dar nu pentru mult timp singură.

Mă privește cu interes atunci când am ceva treabă prin cameră. Doar să nu mă vadă că mă apuc de croșetat. Atunci vociferează și se cere în brațe. Iar dacă vede laptopul deschis se trage repejor să ajungă la el și să apese și ea pe butoane. Se tărăște și merge de-a bușilea, dar cu spatele. Se încordează și uneori nu vrea să fie așezată în șezut, dar râde cu gura până la urechi dacă e susținută să stea în picioare. E interesată de ceea ce e nou, duce la guriță cam tot (nu și mâncarea. Pe asta o analizeaza bine înainte). Trage de cabluri, de pungi care foșnesc, iar șervețelele de hârtie sunt preferatele ei la molfăit. Scoate tot felul de sunete, de la ma, ta, na, ba, da, la zgomote de mașină. Și e foarte simpatică când se joacă cu buzele ei. Îi place să fie plimbată, se plictisește repede,  trebuie să îi acorzi toată atenția și să fii mereu pe baricade cu ea. Îi place muzica și râde când dansăm. Are și ea toane, zile în care e mai agitată și nemulțumită. Încă nu are un program bine stabilit de somn.
Săptămâna trecută i s-a ivit primul dințișor. E bine ascuțit, deja l-a testat și l-a ștanțat pe Alin. Uhu, și ce bucurie e când vine taică-su acasă. E toată un râset când îl vede și dă din mâini și din picioare.
E un copil normal, nu cred că face nici mai mult, nici mai puțin decât alți bebeluși de vârsta ei. Se dezvoltă în propriul ritm. Textul l-am scris ca aducere aminte pentru noi cu ceea ce făcea ea la opt luni.
image