Acum, la două luni de la introducerea alimentelor solide în alimentația Ștefaniei, mi-am făcut cât de cât o idee despre diversificare. Noi am încercat să mergem pe diversificarea naturala. Adică aveam încredere că Ștefania se poate hrăni singură. Indiferent că este alăptat sau hrănit cu biberonul cam orice bebeluș se poate alimenta singur, încă de la naștere. De ce după șase luni (când este recomandată începerea diversificării) ar fi diferit? Nu am urmat aproape nicio regulă. Doar fără zahăr, fără miere și aproape fără sare.

Am început să îi dăm alimente solide cu vreo 3 zile înainte să împlinească ea șase luni. După ce am citit cartea lui Gill Rapley despre diversificarea naturală am zis că e timpul să începem. Adică fata începuse să stea binișor în șezut, era interesată de mâncare (ne-am dat seama de asta când a tras un știulete de porumb fiert din mâna lui Alin și l-a dus la gură și chiar a supt din el. ) Ea oricum stătea mai mereu la masă cu noi și ne urmărea toate mișcările. Așa că într-o vineri seara am pus niște legume tăiate bastonașe la abur și i le-am oferit. A fost destul de timidă la început. Prefera fructele față de legume. Ca idei generale am încercat să nu îi ofer fructe și legume la aceeași masă și să nu o pun la masă când e obosită sau flămândă. Încerc să îi dau alimente cât mai variate și mai sănătoase. Mai avem și noi de lucrat la asta.
De ce am ales autodiversificarea? Pentru că am încredere în Ștefania și în capacitățile ei. Înainte să aflu de diversificarea naturală mi-era groază când mă gândeam că va trebui să înceapă să mănânce alimente solide. Mă și vedeam cu blenderul, castroane și castronașe și cu lingurița îndreptă spre gurița ei, sperând că mai ia o înghițitură și nu dă afară din gură. Ce să fac? Astea mi-au fost ideile preconcepute care mi s-au îmbuibat în cap.
Până am aflat, nu mai știu în ce împrejurări, de autodiversificare. M-am apucat de studiat, mi s-a părut calea firească și atât a fost. Am zis că ni se potrivește. Copilul învață despre texturile alimentelor, învață să se descurce cu bucățile mai mari de mâncare, e mai puțin stresant, dar distractiv. Desigur, aveam și am încă unele fobii, gen înec sau mizeria de după masă. Încă trebuie să învăț să mă abțin de la a-i pune eu în mână mâncarea.
A făcut gaguri de câteva ori, dar parcă mai des își face senzație de vomă când își bagă singură degetele prin gură. Până acum a gestionat bine toate aceste momente, nu a fost (sper nici să nu fie) cazul să intervin în vreun fel.
Îmi e așa dragă cum prinde ea mâncarea în mânuțe și cum o flutură prin aer de parcă ar avea cine știe ce trofeu. Sau cum vrea să ducă mâncarea la gură, dar e cale lungă de la masă până la gură și cred că uită. Așa că o duce la ureche, la ochi sau o găsesc pe scaun ori pe jos. Ei, dar și când o văd că are chiar și ceva în gură și mai și înghite, bucuria e mai mare.
Ce dificultăți am întâmpinat noi? Încă e dificil cu alimentele mai lichide, gen iaurt și supă. Chiar și apa îmi e dificil să i-o ofer. De asta cred că a și durat până și-a reglat tranzitul intestinal. Ce mă oftică e că nu suportă bavețele la gât. Are cu zecile, de toate tipurile: de hârtie, textile, de plastic cu buzunar, de plastic cu mâneci, și nimic. Stă cât stă cu baveta la gât, nu se atinge de mâncare, dar trage de bavetă. Asta e. 5-6 schimburi de haine pătate de stat prin casă pâna la alte modificări.
Cu tot deranjul care se face mi se pare mai relaxantă autodiversificarea. Pot să îi ofer ceva de mâncare chiar și când suntem plecate de acasă. Iar lipsa regulilor cum că trebuie să îi oferi cutare aliment la x luni mi se pare exact ca pentru mine, cea fără ținere de minte și catastrofă în bucătărie. Mă bucur că reușesc să îi încropesc ceva de mâncare, și culmea la unele chiar face miam-miam. Rețetele de pe grupul de suport în ale BLW de pe Facebook sunt mereu la îndemână. Mă bucur că sunt atâtea mămici cu imaginație la bucătăreală care fac un fel de mâncare de te lingi pe degete din te miri ce.
Noi am fost norocoși până acum că ne-a mers diversificarea naturală. Am participat însă la un curs de diversificare clasică și ne-a prins bine. De exemplu am aflat mai multe despre cereale și pseudocereale, dar și câteva rețete.
Am observat că Ștefaniei îi plac roșiile, cartofii la cuptor, carnea cam de orice fel i-am dat, mămăliga, strugurii, ananasul. Ușor-ușor mănâncă de toate. S-a nimerit să îi dăm și mâncare care avea sare. Nu am făcut o tragedie din asta.
Cam asta e până acum cu diversificarea alimentației copilei.
image