Se simte tare bine crema pe față. M-am dat doar de două ori și deja mă simt răsfățată. Păi, fața mea n-a mai simțit cremă de… nici nu mai știu de când. Nu știu ce m-a apucat zilele astea, dar m-a prins sindromul feminității. Mascara, lac de unghii, plus tot ritualul ăsta de curățare a tenului? Ce se întâmplă cu mine? Eu care am renunțat de ceva timp la orice înseamnă cosmetice folosite zilnic.

Ultima dată când genele mele au avut mascara a fost astă vară la o nuntă, după luni bune și desigur era cam expirată și uscată. Zilele trecute am dat iama la raftul de cosmetice din supermarchet. Parcă o mână invizibilă m-a mânat către acolo. Și nu am plecat până nu mi-am ales și 4 (!) sticluțe cu lac de unghii și chiar și o cremă pentru mâini. Iar aseara am decis să folosesc și sistemul de curățare a tenului primit cadou astă-vară. Ceva s-a întâmplat. Adică să petrec câteva minute în plus în baie în fiecare dimineață și seară în care să folosesc gelul demachiant, loțiunea tonică și crema e ceva. Bine, abia a fost aseară și azi-dimineață. Poate o sa mă țină să fac mereu asta și să termin în termenul de valabilitate produsele, nu ca de obicei.
Ei bine, mă uit și la unghiile mele și nu îmi vine să cred că au culoare. Pală, ce-i drept. Și chiar a rezistat oja, deși a fost supusă multor presiuni de alaltăseară până acum. Ultima dată m-am dat cu lac de unghii cu o noapte înainte să nasc, deși în timpul sarcinii am evitat orice produs de genul cosmeticelor. Nu știu ce mă apucase și atunci. N-aveam somn.
Nu am fost niciodată o adeptă a neieșitului din casă fără să fiu machiată ca la carte. Am avut o perioadă prin liceu când foloseam creion dermatograf, apoi am început să folosesc fond de ten și mascara. Habar nu am cum se folosesc și la ce folosesc exact o mulțime de produse cosmetice. Acum am ajuns să cred că un balsam de buze sunt de bun simț ca să mă simt și eu „aranjată”. Iar bonus, aseară am folosit mascara. Am ajuns la acel stadiu în care mă simt bine așa cum sunt. Vreau să fac distincția între corp îngrijit și corp cosmetizat. (Bine, un pensat de spâncene nu mi-ar strica) Mă simt apreciată de cine trebuie. Restul nu contează. Nu în tenul perfect constă frumusețea. Dacă ești ca „scoasă din cutie” nu consider că ești apreciată pentru ceea ce reprezinți cu adevărat. O vorbă înțeleaptă spune că pentru lume nu contezi. Cine o fi această entitate? Lumea? Nu știu, dar trebuie să fie ceva sau cineva important de multe se raportează la această lume. De ceva timp, am învățat de la Alin să nu îmi pese ce zice „lumea”. Trecând peste unele norme sociale.
Parfum? Ce-i ală? Deodorantul nu-i suficient? După ce am născut am simțit că trebuie să renunț și la a mă parfuma pentru ca bblușa să se obișnuiască cu mirosul meu. Și acum nu mai simt nevoia parfumului, mai ales că îmi port copila și nu cred că un miros artificial, oricât de suav, se simte bine la năsucul ei.
Vedem cât o să dureze episodul ăsta. 💄💅

image