Astăzi vreau să scriu despre cercetași. Nu știu câți știți și ce știți despre ei. Cercetașii sunt cei cu eșarfă la gât pe care îi vedeți în pădure, pe munte, cântând la foc de tabără. Cercetașii sunt ăia care știu să facă zeci de noduri, să acorde primul ajutor la nevoie, să împacheteze cadori înainte de Crăciun prin marele centre comerciale. Sau ăia care vând prăjiturele ori popcorn în America.

Cercetașii sunt veseli, altruiști, aventuroși, prietenoși, politicoși, loiali și economici. Asta e partea ideală și puțin exagerată. De fapt, cercetașii sunt acei oameni care vor să lase lumea puțin mai bună decât au găsit-o, după cum i-a îndemnat fondatorul mișcării scout. Cum? Printr-o metodă unică, folosind educația prin joc, învățarea prin acțiune, cadru simbolic, ajutându-se de natură, bazându-se pe adulți. Ba au chiar și o lege și o promisiune. Once a scout, always a scout!
Am vreo 15 ani de când sunt la cercetași. Am trecut prin toate etapele de vârstă și uneori regret că nu am știut să mă bucur mai mult de perioada în care eram doar membru în organizație. Acum, de șapte ani sunt lider pentru cei mai mici dintre cercetași. Recunosc că în ultima perioadă nu prea m-am mai implicat, dar ușor-ușor sper să revenim cu tot cu buburuza din dotare.
Sper ca și Ștefaniei să îi placă la cercetași când va crește. Deja participă la întâlnirile săptămânale, chiar a fost la pădure și a dormit la cort și a fost și în camp cu cercetașii.

image

De ce aș vrea să fie cercetașă? Pentru că îmi plac principiile pe care organizația le promovează și cred că are ce învăța. Sigur, sper să ia ce e mai bun. Unele dintre cele mai faine chestii mi s-au întâmplat la cercetași. Aici mi-am făcut o mână de prieteni, am fost în zeci de tabere și drumeții. Am fost acceptată așa cum sunt, mi s-au recunoscut meritele atunci când a fost cazul, am învățat ce înseamnă responsabilitatea, nevoia de implicare, de organizare. Cercetășia m-a ajutat să mă dezvolt pe plan personal, a venit într-un mod nonformal în completarea educației primite acasă sau la școală.  Mai am multe de învățat și sper ca organizația să se dezvolte din ce în ce mai mult. Tot datorită cercetașilor s-au aliniat planetele și mi-am cunoscut soțul. Așa se face că la începutul unei primăveri, în urmă cu aproape 7 ani, am decis să intru în echipa de redactare a revistei cercetașilor, echipă din care făcea parte și Alin. Mai mult decât atât, am decis să merg la Călimănești cu niște oameni pe care nu îi știam prea bine. Dar faptul că erau cercetași mi-a dat încredere. Și uite așa, cei doi cercetași au ajuns să fie părinții acestui minunat copil pe nume Ștefania.
Că o fi la cercetași sau nu, sper ca și copila mea să își găsească grupul de prieteni cu care să rezoneze. Să călătorească mai mult decât mine, să se implice atât cât simte ea, să aibă parte de multe tabere minunate, să profite de oportunități.

image