S-au împlinit zece luni de când suntem în formație de trei. Yeeey. Ștefania trece prin prima ei răceală, dar se ține bine. A ajuns să aibă doi dințisori jos, iar sus abia i s-a ivit unul, iar altul dă să îi crape gingia. E bine, mersi. Abia când și-a dat capul pe spate la o tură de râs am observat de dinții de sus.

Se plimbă în cele patru membre prin casă, iar când i se face foame sau somn se cațâră pe picioarele mele și vociferează: mamamama. În rest, lipa-lipa cu palmele pe jos și printre picioarele mele. Pândește dulapurile deschise și scoate încântată tot ce găsește. Își scoate șosetele din picioare și apoi mi le flutură mândră de izbândă. Îi plac prizele, cablurile, florile, papucii noștri. Se prinde de ce apucă și se ridică în picioare, iar dacă are un obiectiv clar merge pe lângă dulap sau pat. Dimineața are ritualul ei: să privească la fereastră, după ce trage de ce apucă, se cațâră ca să ajungă singură la geam. Bate în el și îl linge bine.
Și-a păstrat cele trei somnuri din timpul zilei. Pe unele ajunge să le facă în brațele mele. Atât de agitată e și adoarme greu încât prefer să o țin așa. Bonus, savurez căldura și mirosul ei. Oricum un somn în timpul zilei trece rar de 45 de minute.
A început să mânănce mai bine. De fapt, are zile și zile. Dar am observat că e mai lacomă la masă dacă suntem toți trei (sau mai mulți). Uneori mă bucur chiar și pentru un sfert de roșie pe care reușește să o mănânce la prânz. Am început să îi dau Altrifer, după ce i-a ieșit la analize că are deficit se fier. Nu e de speriat, dar am ales să suplimentez așa, pentru conștiința mea. La început era tare sceptică atunci când vedea că îndrept lingurița către gura ei. Acum deschide docilă gura și așteaptă cele câteva picături de portocală stoarsă amestecate cu supliment de fier. Normal, fierul are zahăr, e dulce. 
De jucării e atrasă puțin la început când abia le vede. Apoi își caută propriile jucării.

image

Are o privire cercetătoare așa prin cameră de parcă ar spune: oare de ce aș putea să mai trag eu? Abia așteaptă să tragă pe jos tot ce găsește pe măsuță sau pe pat. Scoate din dulapuri și își arată supărarea dacă nu o las să își continuie activitatea.
A avut primul ei plânset pentru o jucărie. În hipermarchet, ne-am dus la raionul cu jucării și i-am dat un cățel ce scotea tot felul de sunete. Uff, ce bocet a mai tras când i l-am luat din mână. Bine, era și obosită și flămândă. Dar ți se rupe sufletul când o vezi că face mutra aia și îi dau lacrimile. Mi se pare că are o fățucă tare expresivă. E sociabilă, caută joacă, îi place să fie băgată în seamă. Bate din palme, face papa cu mana, se bățăie, pare că dă pupici când are chef, îi place să fie fugărită prin casă. Încă nu se poate ridica în fund singură daca stă pe spate și se enervează teribil. Dar daca e pe burtă face o manevră de imediat e cu popoul pe jos. Zice tatata, mamama, dadada, papapa și alte sunete. Mă uimește uneori când o văd așa sociabilă cu toată lumea prin autobuz sau prin magazin. Se întinde să îi atingă, se lasă atinsă, le zâmbește și le face cu mâna. Când are chef, desigur. Nu știu cu cine seamănă.
Aș vrea să mai petreacă timp cu alți bebeluși. Îmi pare tare încântantă când vede alți copii.

image