M-am săturat de ”ce mâncăm azi?”. Tu nu?

Nu știu la alții cum e, dar în casa noastră, pe buzele noastre e mereu aceeași întrebare: „ce mâncăm azi?” Și dă-i și caută rețete pe net până ți se lungește gâtul de foame. Și în sfârșit găsești ceva care te atrage și vrei să te apuci de gătit. Deschizi frigiderul, te uiți în cămară…dar constați că nu ai chiar toate ingredientele. Ți se pare cunoscut scenariul?
(mai mult…)

Ce înseamnă „copil cuminte”?

Pentru că e frig, ajung să merg des cu autobuzul dacă vreau să ajung undeva. Așa că aud fără să vreau tot felul de conversații. Unele mai hilare, unele triste. Uneori mi se adresează vreo tanti mai nevorbită care începe să povestească te miri ce, dar ajunge să facă un monolog în timp ce eu mă limitez doar să ascult, eventual dau din cap. Ei bine, zilele trecute, urc în autobuz cu picea la purtător, cu geanta într-o mână și cu pâinea abia cumpărată de la brutărie în cealaltă. Un domn îmi cedează locul pe scaun, iar în fața mea am două doamne la vreo 50 ani.
(mai mult…)

De ce scriu?

Pentru că prin scris mă relaxez, îmi pot aduna gândurile. Îmi place să îmi aștern gândurile pe hârtie, dar pentru că trăim într-o eră a tehnologiei și a vitezei mi se pare mai practic, mai actual și mai rapid un blog. Vreau ca experiența mea de părinte (a se citi trăirile) să rămână scrise. Nu îmi propun să dau sfaturi. Departe de mine acest gând. Nu spun că ar trebui să vă creșteți copilul într-un anume mod. Nu îmi permit. (mai mult…)

Bebelușa mea la 11 luni

Gata! De azi am intrat în ultima lună din primul an de viață al Ștefaniei. 11 luni care au trecut și în care am încercat să mă bucur la maximum de bebelușa mea. Observ că e din ce în ce mai curioasă, trage de tot ce apucă, pândește dulapuri și sertare deschise ca să scoată de acolo ce prinde. Jucăriile o atrag cel mai mult atunci când sunt ordonate. În rest, trece pe lângă ele și își caută altceva de lucru, de cele mai multe ori. Pare că îi place mai mult să se joace cu noi decât cu jucării. (mai mult…)

Momentul 0 al Ștefaniei

Pe 18 februarie 2015 viața a căpătat alt sens pentru mine. Dimineața nimic nu prevestea că îmi voi ține în acea zi în brațe copila. Ba chiar aveam planuri. Să merg să caut perdele. Dar dimineața, la 8, aveam programat un nou control la spital. După ce m-a examinat, doctorița mi-a spus că până în weekend nasc (era miercuri). M-a prevenit că voi avea ceva sângerări și să nu mă sperii. Când i-am spus că sper să fie de marți încolo m-a întrebat amuzată ce planuri am. Aveam ca dată probabilă 24 februarie. Eu speram să fiu duminică alături de ceilalți cercetași să sărbătorim ziua mondială a cercetășiei, iar luni îmi doream să ajung la o întâlnire a grupului local de babywearing. Am mai cerut niște lămuriri și am plecat acasă cu o stare destul de confuză. (mai mult…)