A trecut primul Crăciun pe care l-am petrecut cu micuța noastră. A fost total diferit, l-am petrecut departe de casă, cu familia extinsă.

A fost primul zbor cu avionul pentru Ștefania. Eram puțin îngrijorată că va suferi din cauza diferențelor de altitudine. Dar fie a dormit, fie a ros niște prune uscate, tocmai să înghită să i se desfunde urechile. Și a fost bine. S-a împrietenit cu pasagerii din spate și din lateral. Am avut noroc să nu mai avem pe nimeni lângă noi pe cel de-al treilea scaun în avion și astfel parcă am avut mai mult spațiu de manevre cu ea. Plus că fusese puțin răcită cu câteva zile înainte și mă temeam ca schimbarea de climă să nu o afecteze. A trecut prin câteva fluctuații de temperatură în ultimele două săptămâni! Dar s-a descurcat foarte bine.
Cu diferența de fus orar s-a obișnuit repede, tot pe la 7 dimineața dădea trezirea. De adormit era mai greu. Pesemne i se părea că pierde distracția dacă se culcă. Avem două zile de când ne-am întors și cred că revine la programul ei obișnuit de dinainte să plecăm.
Am fost cu ea la bazin, ne-am plimbat și am vizitat locuri faine. Am stat la Spoleto, un oraș pitoresc din regiunea Umbria care merită vizitat. E vechi de sute de ani și are o arhitectură interesantă. Străzi înguste și pietruite, construcții de pe vremea romanilor, castel deasupra orașului…  E a treia oară când am mers acolo la sora lui Alin și de fiecare dată ni s-a părut superbă zona.
A fost primul Crăciun pentru noi trei împreună. A fost cu multe cadouri, multă mâncare, turtă dulce.
Revelionul a fost scurt. La 12 am făcut cin-cin, ne-am urat de bine și am mers la somn. Mi s-a părut perfect așa. Chiar mă gândeam cum vom face cu micuța în noaptea aia. Ea oricum a adormit mai greu, dar a recuperat apoi.
Și așa au cam trecut sărbătorile din iarna asta. Ne-am bucurat să fim împreună, să vizităm, să călătorim.

image