„Mă întreb dacă două persoane pot rămâne împreună, adică pentru totdeauna.”

Ai văzut filmul „Juno” (2007)? Nu l-ai văzut? Pe scurt: o tânără de 16 ani (încă la liceu) descoperă că este însărcinată, un „eveniment” cu prietenul ei cel mai bun. După ce trece peste acest impact se gândește să avorteze. Ajunge să se râzgândească. Vrea să-l nască și să-l dea spre adopție unui cuplu ce nu poate face copii.

Cadrul în care se regăsește ea: stă cu mama ei și tatăl ei vitreg. Trece prin această dificultate și nu găsește sprijin în prietenul ei (cel mai bun). Vrea să îi ofere copilului ei (încă nenăscut) o șansă să aibă o viață bună dându-l spre adopție unui cuplu de tineri. Descoperă că și aceștia trec prin probleme de relație. Văzând toate acestea în jurul ei, necunoscând o experiență pozitivă de cuplu, își pune întrebarea:

Și eu mi-am pus această întrebare, într-un moment. Cred că și ție ți-a trecut prin cap. Răspunsul ce l-am găsit este „DA, cred că se poate. Și mai mult, cred că EU POT asta”. Simți și tu la fel?

Cum faci să te asiguri că vei ajunge să fii un bătrân / o bătrânică care merge pe stradă cu partenerul de mână și cei din jur te vor admira și vor spune „Ia uită-te: după atâția ani și ei ÎNCĂ SUNT ÎNDRĂGOSTIȚI”. Cum faci asta? Doi pași:

1. te îndrăgostești

Cât crezi că durează să te îndrăgostești? Sincer. Cât? 10 secunde sunt de ajuns? Da? Și eu sunt de acord cu tine. Poți să te pui în fața televizorului, să vezi prezentatoarea de știri și să spui „M-am îndrăgostit”. Dacă ești femeie, se aplică și la tine ( – prezentator).

Care este singura condiție să te îndrăgostești?
pulse-sign

Singura condiție ca să poți să te îndrăgostești este… să ai puls. Atât.

Societatea te ajută și îți crează cadre să te îndrăgostești: localuri de socializare, evenimente (ex: „Sf.Valentin”), site-uri unde îți introduci datele personale și îți prezintă o persoană cu care ai interese comune,  cărți despre „Cum să-ți găsești sufletul pereche”.

După multă bătaie de cap… ajungi să te îndrăgostești. Un sentiment minunat și de nedescris.

 

Ce urmează după? Să vedem cu ce am început:

Keri Thomas, în cartea „Caring for the Dying at Home: Companions on the Journey”, prezină constatarea unor cercetători: ca un copil să poată să crească sănătos din punct de vedere emoțional, al stimei de sine și pentru ca el să poată să aibă relații mature când va fi adult, el trebuie să aibă doze mari de:

  • respect;
  • încurajare;
  • confort;
  • siguranță;
  • susținere;
  • acceptare;
  • aprobare;
  • apreciere;
  • atenție;
  • afecțiune.

Pare familia în care am crescut noi. Așa-i?

Dacă acestea sunt elementele pe care trebuie să le primim în doze imense cât creștem pentru ca să avem relații de lungă durată, sănătoase, când vom fi adulți, care sunt șansele ca noi să putem să puteam avea un „Și-au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”? Mai ales când ne întâlnim și ne conectăm cu persoane care nu au avut nici ele parte de aceste elemente.

Prin urmare, adulți fiind, căutăm să fim într-o relație unde vom începe să „sugem” acestea de la partenerul nostru. „Eu m-am îndrâgostit de tine. Acuma, mă întreb: îmi vei oferi respect, încurajare, confort, siguranță, susținere, acceptare, aprobare, apreciere, atenție sau doar ești drăguț / sau ai o mașină șmecheră. Fiindcă odată ce suntem îndrăgostiți, ceea ce a început ca o îmbrățișare ajunge să fie un strâns de gât: Dă-mi respect, încurajare, confort, siguranță, susținere, acceptare, aprobare, apreciere, atenție și afecțiune.”

Am venit în această relație cu un deficit și tu ai venit cu acest deficit.„Te voi «stoarce» de ce am nevoie de la tine și tu te întrebi de ce nu te mai consider drăguț.”

Deodată, tot cadrul ce a creat îndrăgostirea începe să dispară.

În acest moment ai două variante:

A) „Dacă nu mă mai simt îndrăgostit înseamnă cu nu el/ea era alesul/aleasa.” Acesta este mesajul ce-l primim zi de zi. Dacă nu mai ești îndrăgostit înseamnă că ai ales greșit. Ai persoana greșită lângă tine. Treci la următorul partener. Vezi dacă cu următorul ai mai mult noroc.

einstein-frame

„Nebunia este să faci același lucru, zi de zi, așteptând rezultate diferite.” (Albert Einstein)

Nu vei putea să schimbi personalitatea partenerilor ce îi alegi. Ce ai puterea să schimbi ești TU. În fine. Nu mai continui pe această direcție. Trecem la următoarea variantă.

B) Dacă întrebi persoanele ce sunt căsătorite de mai mult de 20 de ani, despre abordarea de mai sus, îți vor spune că au fost momente pe parcursul anilor în care s-au întrebat dacă au ales „persoana potivită”.

„Dar am DECIS că persoana ce am ales-o ESTE PERSOANA POTRIVITĂ. Și suntem atât de bucuroși că am trecut peste acele dificultăți.”

Alegerea persoanei potrivite este doar o parte din ecuație.
Să înveți și să devii persoana potrivită este partea a doua din ecuație.

La a doua parte din ecuație nu primești niciun ajutor din partea societății, din partea culturii și nici din partea celor din jurul nostru.

Oricum ai face, să știi că șansele sunt împotriva ta (să ajungi să ai finalul fericit). Este posibil, dar este puțin probabil că se va întâmpla.

Așa. Deci? Dacă totul este împotriva mea, cum pot să fac ca să îmbătrânesc alături de partenerul meu și încă să fim îndrăgostiți?

 

Cum pot două persoane să rămână împreună?

Acum două mii de ani, Isus a dat răspunsul la această întrebare. Chiar dacă nu crezi, citește ce a rămas într-o carte de istorie, după ani și ani. Vezi cum te poate ajuta pe tine.

Răspunsul este foarte ușor și simplu. Este baza la dragostea tip „îndrăgostit”, dragostea tip „de abia aștept să vină acasă. De abia aștept să intre pe ușă.” Este așa de simplu încât nu-ți va veni să crezi. Este contrar la ceea ce te învață societatea. Nu este intuitiv. Este o schimbare de paradigmă, îți dă „compasul” relației peste cap.

Te rog să nu mă crezi pe cuvânt. Caută persoane ce au ceea ce cauți tu, persoane la care spui „asta vreau și eu”. Îți vor spune „secretul” lor. Uite ce vei găsi. Este așa de simplu, așa de puternic, este așa de rar, este așa de accesibil, este așa de disponibil dacă două persoane acceptă această lecție simplă.

Vă dau o poruncă nouă:
Să vă iubiți unii pe alții.

Fii atent. „Porunca” este să transformi „a fi îndrăgostit” / „a-l iubi” (sentimentul) în „să vă iubiți” (o acțiune). Chiar dacă în mod normal iubirea este un sentiment, transform-o într-o acțiune: iubiți-vă unul pe altul.

Hai să o luăm practic: dacă ești supărată pe partener și Isus ar fi consilier matrimonial i-ai spune:
Tu: „el face asta și asta și asta…”, întrebarea pe care o vei primi dacă
Isus s-ar uita la tine și ar spune: „îl iubești?”T. „obișnuiam să-l iubesc
I. „nu ai cum să «obișnuiești» o acțiune. Hai să vedeți cum vă puteți îndrepta relația. Tu și tu, mergeți împreună acasă și începeți să vă iubiți.
Voi. dar nu ne iubim unul pe altul.
I. „ar trebui. Sunteți căsătoriți.
V. dar nu ne iubim.
I. „confundați sentimentele cu acțiunea. Vreau să vă ajut să simțiți sentimentele. Trebuie să faceți, să luați acțiune ca mai apoi să simțiți sentimentele.

Relațiile încep cu sentiment și acesta scade. Când te întrebi când te-ai simțit cel mai bine, răspunsul ce-ți vine în cap este „la începutul relației”. Și așa ajung unele persoane să se despartă doar ca să ajungă să simtă dragostea de la început.

Dar dacă vrei ca dragostea să înflorească, să crească, trebuie să tratezi iubirea ca pe o acțiune și nu ca un sentiment.

Fundația dragostei este să faci dragoste.

Sună interesant? În așa fel o vei reține. Fundația dragostei ce rezistă peste ani, este să transformi dragostea într-o acțiune.

În trenul dragostei de cuplu, dragostea nu este motorul trenului. Nu ea trage trenul înainte. Ea este rezultatul a ceea ce faci. Dragostea începe ca motor al relației, dar nu rămâne. Ea trece în spate și devine un rezultat a ceea ce faci.

Vreau să învățați să faceți dragostea o acțiune. Dragostea este ceea ce faci. Și când două persoane care într-un moment au fost îndrăgostite sau sunt îndrăgostite, în mod constant, se iubesc în mod activ, ghici ce se întâmplă: le reaprinde dragostea (sentimentul) și o face să crească de la ceva mocnit într-un foc plin de pasiune.

Acum, porunca nu se oprește aici. Poate că de aici a început ideea de „poruncă”:

Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții.
Așa cum eu v-am iubit pe voi,
așa să vă iubiți unii pe alții!

Ce înseamnă asta?

Încearcă nu să iei ca model societatea. Cu toate că mai sunt și modele pozitive.
Nu lua ca model nici pe părinții tăi care stau împreună, dar de abia dacă se salută. Dacă pleacă undeva, mai bine ar lua cățelul decât să meargă împreună.
Poate că nu ar trebui să iei ca model nici socrii sau părinții logodnicului tău.
Nu știu pe cine iei ca model, dar Isus ar spune „Ia-mă pe mine ca model pentru ce înseamnă să transformi dragostea în acțiune. Și dacă îmi permiți, te voi învăța cum să iubești. Nu cum să fii îndrăgostit. Ai puls. E de ajuns. Eu vreau să te învăț cu să rămâi îndrăgostit”.

După mai mulți ani, un om înțelept a prezentat această poruncă sub o altă formă. Pare la fel, transmite același mesaj, dar prezintă și CUM să aplici.

Cum transformi dragostea în acțiune?

„Fiți supuși unii altora”

—> Fundația cuplurilor care rămân îndrăgostire este supunerea reciprocă a unuia față de celălalt.

Supunerea reciprocă înseamnă ca eu să spun
– „În relația noastră, tu ești prioritatea.” și partenerul să-ți răspund
– „Nu, nu. În relația noastră, tu ești prioritatea.
– „Nu, bufonule. Tu ești prioritatea.
– „Ba tu ești prioritatea.

Cu alte cuvinte, cel mai mare conflict din relația noastră va fi că eu spun că tu ești prioritară și tu spui că eu sunt prioritar. Asta înseamnă supunere reciprocă.

Nu știu dacă ai văzut asta într-o căsătorie, nu știu dacă ai văzut asta între un bărbat și o femeie sau între două persoane îndrăgostite dar dacă ai văzut, este puternică. Este așa de rar întâlnită fiindcă este înspăimântător și contrar așteptărilor. Dar când vezi asta, spui „asta vreau și eu„.

Pentru mine, tu ești mai important decât mine.” – Dacă această vorbă îți este întoarsă, poți să știi că ai dat peste AUR. Dar nu poți afla asta, până nu iei tu atitudine, până nu iei tu acțiune și aplici tu această vorbă fără să știi dacă ți se va întoarce. Tot ce poți controla este ceea ce faci tu. Nu îl poți controla pe cel de lângă tine. Și nu îi poți cere ceva fără să fii tu acela ce oferă ceea ce vrei să ceri. Nu se poate altfel.

Acesta este „secretul” nu doar ca să rămâi căsătorit, ci să rămâi cu adevărat ÎNDRĂGOSTIT.

Dacă ți-a plăcut articolul și ai prieteni care crezi că le-ar plăcea să-l citească, trimite-le sau dă-le share la acest articol de mai jos, la „Răspândește asta”. Mulțumesc.

—————-

Bibliografie: Andy Stanley, Staying in Love, The Juno Dilemma.