Bună, sunt Ștefania și sunt dependentă de mama. Sau așa vrea ea să creadă. De fapt, mie îmi place să fie mereu în preajmă, să pot conta pe ea, dar îmi place să cunosc persoane noi zâmbărețe. Mai ales fete. Îmi place s-o scot la plimbare pe mama. Am un an și o lună. Mulți ar zice că ar cam trebui să merg în picioare. Dar de ce să fac asta? Nu mă grăbesc. Se vede mai bine din brațe de la mama. De ce să nu profit cât mai mult de brațele ei calde? O să fie vreme și de mers singură. Nu înțeleg de ce îmi spun atâția necunoscuți să mă dau jos. Parcă le-aș sta lor în cârcă. Cică sunt mare, zic ei…
Încă îmi place să o țin pe mama de mână când merg. Nu, nu vreau să îi dau drumul. Deși mai vrea și tata plimbat prin casă cu mine. Dar eu pot să țin mai bine mâna mamei. Și e așa funny când mă cheamă la ea… Ce repede ajung de-a bușilea…
Lasă, o să vadă ei când mă pornesc eu! N-o să mă mai poată opri. O să își mai dorească să îi țin de mână.

image