Copil frumos, ai așteptat să vină o zi specială ca să te decizi să pornești singură pe ale tale piciorușe pufoase. Ai vrut să îmi amintesc bine ziua când ai făcut tu primii pași. A fost de Paști: 27 martie 2016.
Atunci ai pășit tu singură, bucuroasă nevoie mare, ca un roboțel cu cheile în mâna stângă, spre mine. Uff, emoționant moment să te văd așa. Și ce palpitații îmi dai când te văd cum pășești. Rămân cârligul tău de siguranță și sunt lângă tine să te țin de mână, să te prinzi când ai nevoie. Iar tu știi asta, doar verifici dacă sunt acolo și zâmbești. N-ai vrea să mă plictisesc, așa că mă iei de mână să-ți arăt lumea. Și apoi iar decizi că vrei să mergi singură. Azi doi pași, mâine trei.
Am înțeles agitația ta din ultimele zile și seri. Două măsele care te cam supără. Plus o bacterie care ți-a dat digestia peste cap. Și poate din cauza noii achiziții adormi așa greu. Vrei să îți exersezi mersul. Și e foarte distractiv să faci asta seara, când se vede că ești obosită și ai vrea să dormi. Dar tu nu și nu. Vrei pe jos. Am tot scormonit după niște cântecele care să te liniștească. Sper să nu te prinzi prea repede că sunt total pe dinafară cu muzica.
Plimbări plăcute, draga mea copilă, fără  căzături periculoase!

image