E frumos, dar e greu uneori

Te-ai întrebat vreodată dacă ești pregătită să fii mamă? Eu da. De mai multe ori. Și în timpul sarcinii și mai apoi, aproape în fiecare moment mai dificil am avut dubii și sigur voi mai avea. Lăsând la o parte acum partea frumoasă a vieții de părinte, m-am gândit de multe ori la cum ar fi fost viața mea fără Ștefania. Ce aș fi făcut în momentul ăsta dacă nu era ea? (mai mult…)

Ai ieșit cu câinele la plimbare? Nu. Cu copilul.

Mămică dragă, ce impresie îți face când îți ții copilul în ham? Mie una îmi displace când văd așa copilași în parc. O fi ele hamuri de siguranță, dar parcă prea îmi provoacă milă micuții care abia învață să meargă și sunt dornici de explorare. Cum și când învață copilul ăla să cadă?
(mai mult…)

Cum să adormi mai repede un copil

Până spre un an, Ștefania adormea bine-mersi la piept, fără prea mari dureri de cap. Uneori în 10 minute, alteori în 45. Ora ei de culcare era cam 8-9 seara. Apoi, eu și Alin ne mai uitam la un film sau fiecare își vedea de ale lui. Ei, până s-a prins copila că „distracția” continuă în cealaltă cameră după ce adoarme ea. Și pace să vrea să adoarmă. Mânca, apoi se dădea jos din pat și pleca de-a bușilea sau mă trăgea de mână să mergem dincolo. Și mai vroia hârjoană deși era evident obosită. (mai mult…)

Atunci și acum

Venirea unui copil schimbă relația de cuplu? Încetăm să fim iubiți și devenim mami și tati? Ajungem să ne alintăm „tati” și „mami”. Când ne referim la partenerul de viață, nu mai vorbim despre soț sau alte drăgălășenii, ci despre „tati”. Nu întotdeauna, dar de cele mai multe ori ne punem în papucii copilului și spunem „ne ajută tati”, „tati face cumpărăturile”, etc. Poate așa ne obișnuim mai ușor cu noul rol. Apoi noul apelativ devine un tic, intră în rutina zilnică și aia e. „Tati, du copilul la grădiniță”, „Mami, hai să mergem în oraș”. Avantajul e că obișnuim și copilul cu astea două cuvinte: tata și mama. „Du asta la mama”, „cheamă-l pe tata”. Și uite așa, totul se raportează la copil.
Și ce frumos ne asumăm meritele și spunem: „ia uite ce știe copilul meu să facă” sau din contră îl renegăm oarecum atunci când nu susținem fapta lui: „ia uite cum a murdărit copilul tău peretele”. Oare nu se alterează relația de cuplu așa? Și copilul ce are de învățat din asta?
(mai mult…)