Până spre un an, Ștefania adormea bine-mersi la piept, fără prea mari dureri de cap. Uneori în 10 minute, alteori în 45. Ora ei de culcare era cam 8-9 seara. Apoi, eu și Alin ne mai uitam la un film sau fiecare își vedea de ale lui. Ei, până s-a prins copila că „distracția” continuă în cealaltă cameră după ce adoarme ea. Și pace să vrea să adoarmă. Mânca, apoi se dădea jos din pat și pleca de-a bușilea sau mă trăgea de mână să mergem dincolo. Și mai vroia hârjoană deși era evident obosită.
Și iar o duceam la culcare și ea iar vroia joacă. Și tot așa până la epuizarea mea și o așteptam să vină ea la mine, uneori.

Ștefania în sacul  de dormit prin casă

Ștefania în sacul de dormit prin casă

Apoi ne-am prins noi cum stă treaba. Am stins lumini, televizor și tot ce îl dădea de gol pe Alin că nu doarme. Și mititica mă plimba prin casă să îl caute pe tăticul ei… Nu se vedea prea bine doar cu lumina de afară, așa că ea se resemna și se cerea în brațe să o duc din nou în dormitor. Uneori avea vreo 2-3 încercări. După vreo 2-3 zile așa am avut și eu și Alin mustrări de conștiință că parcă păcăleam copilul. Așa că acum când vine timpul ei de somn o pregătim și stăm amândoi cu ea în pat. Asta pare să fie formula magică la noi. Așa am descoperit că adoarme mai ușor copila. Bine, uneori e un chin și cu adormitul ăsta. Nu merge chiar în 100% din seri. Nicio mișcare nu trebuie să simtă puiul de om, altfel o luăm de la capăt cu giumbușlucurile. Uneori mai caută joacă, deși pică de oboseală. O înțeleg, vrea să stea mai mult trează să se joace, să exploreze.

IMG_20151127_205725

Și să vedeți ce soț odihnit am dimineață. Uneori adoarme el înaintea copilului.
O fi și vreun puseu de creștere că în ultimele seri adoarme cam greu și se trezește des, are un somn agitat. Ori se trezește în toiul nopții și pace să mai reușim să o readormim. Vreo oră-două așa are chef de joacă. Urlă dacă vrem să o punem la somn.
Și da, se văd noi achiziții în dezvoltarea ei. Pe zi ce trece ne uimește cu gesturile ei și cum ne arată că înțelege.