Cum să nu îți placă îmbrățișările matinale cu brațe pufoase de copil abia trezit? E cel mai bun început de zi. Când vezi doi ochi mari abia deschiși care te privesc și o guriță mică care zâmbește și dă pupici. Copila se întinde, se întoarce de pe o parte pe alta, mai pune nițel capul pe o pernă, apoi o așază pe alta, o bate puțin și își lasă capul și pe ea. Nu, nu îi convine unde e perna, așa că o mută câțiva centimetri mai încolo. Ce pot să zic? Are tabieturile ei.
Micul dejun? Sigur! Imediat o porție de lapte la fetița! După ce mama servește cafeaua aproape rece pregătită de tata,  copila amestecă tacticos cu lingurița în ceașcă, apoi o duce la gură și soarbe precum un câine. Poftim și tu, păpușă blondă, că tare bună mai e!
Deci azi e 1 iunie? Păi, copilul meu iubit, ce ți-aș putea eu dori ție? Eu aș vrea să fii mereu plină de viață, cu zâmbetul pe buze, să nu îți pierzi inocența de copil. Să îți fie viața așa cum vrei, să crezi în visele tale, să înveți din greșelile altora, să fii sănătoasă și iubită și mai ales fericită.

image

Pe noi ne uimești pe zi ce trece cu ceea ce faci. Nu îmi pare adevărat că înțelegi atât de multe și chiar răspunzi în felul tău. Parcă mai ieri auzeam ~oooaaa~ ca din desene animate, iar azi auzim mama, tata, papa, pa, apa, ham, c(r)a, bibi (copii), ba (baloane), niu, uaua (parc/leagăn), uuu (trenul). Or mai fi și altele, dar mai ai de lucrat să ne dăm și noi seama ce înseamnă, de fapt.
Mă bucur că îți plac cărțile. Atât de mult încât le rozi… Dar e o adevărată plăcere să te văd cu câte una la subraț cum o plimbi de ici-colo și apoi cum dai paginile înainte și înapoi și îmi arăți imagini ca să îți spun povestea. Chiar și noaptea vrei să mai răsfoiești câte o carte. Te gâdilă degetele, nu poți să dormi fără să mai vezi și să auzi ce face bebe, Mowgli, Frumoasa, Lupul, Șoricica, Degețica, Mica Sirenă sau personajele care se plimbă vara prin oraș. Of, și cum vezi tu câte un câine aproape pe fiecare pagină, iar noi nu îl vedem. Cred că deja ai un prieten imaginar.

image

Mergem afară? Păi e cea mai mare bucurie a ta! După ce îți alegi ținuta, te îmbrac și fuga-fuga la oglindă să te vezi. Ai ceva pe cap? Cum? E o bentiță? Hmmm, uite bentița, nu mai e bentița!
Afară, de obicei avem două opțiuni (excepție fac situațiile când eu am treabă prin oraș): mergem în parc sau facem piața. Dacă mergem în parc te întorci prăfuită, înverzită, cu noroi. Dacă mergem la piața te murdărești de căpșuni/cireșe luate direct de pe tarabele oamenilor. Zic mersi când apuc să le șterg/spăl și nu le iei direct chiar din mâna unei precupețe darnice. Și uite așa trece ziua și se apropie ora de venire a lui tati. Dacă nu dormi, stăm la geam și așteptăm să vină de la serviciu. Între timp mai saluți un vecin, faci din mână copiilor de la școala de peste drum, mai trimiți pupici unui trecător. Ce să mai, populară fată avem.  La cină, te uiți curioasă pe masă și ochești pâinea. Perfeeect! Dar stai, întâi rugăciunea. Nu se începe masa fără să ne facem cruce. O obișnuință frumoasă aș spune. Te joci apoi în farfuria lui tati și reușești să te murdărești bine. La baie, te întinzi după periuța de dinți. O iei și o rozi bine în timp ce te uiți la mine cum mă spăl pe dinți. După numai trei folosiri arată ca a mea după trei luni. Freci bine dințișorii, nu glumă!
Seara ai vrea să fie cât mai lungă. Să fii fugărită, să duci lucrurile dintr-o parte în alta, orice. Îți găsești de treabă, iar noi suntem epuizați de cele mai multe ori. Ești atât de imprevizibă la somn!
Și apoi vine, în sfârșit, Moș Ene pe la genele tale și atât de dulce dormi….

image

~the end~

image