Î: Cum se vindecă o fractură de claviculă la un bebeluș?
R: Cu timpul.
Mă gândeam astăzi la fractura de claviculă a Ștefaniei. Da, la naștere a suferit mititica. A observat medicul neonatolog la prima examinare. Eu mă uitam și nu vedeam nimic în neregulă. Fractura era la mâna dreaptă. Cred că asta a fost cauza de refuza ea să sugă de la sânul stâng.
Am înțeles că e o situație destul de des întâlnită la nașterile dificile ca bebelușii să aibă fractură de claviculă. Nu e grav până nu e vorba despre bebelușul tău.

Mă speriasem, nu înțelegeam ce se întâmplă, de ce, cum își revine. Ei bine, i-au făcut o radiografie. Nu se vedea însă ruptură de os. Trebuia să vină medicul chirurg pediatru să o vadă, după cum stabilise cu medicul neonatolog, ca să nu mai mergem noi cu puiul de o zi prin curtea spitalului și în alt mediu. Însă prin circumstanțe nepotrivite nu a mai ajuns. Așa că am mers noi la secția de pediatrie, unde a examinat-o doctorul Blănaru la două zile de la naștere. Nu era grav, trebuia să avem grijă cu brațul ei, cum o îmbrăcăm, să nu stea pe partea dreaptă. Urma să revenim la control la el după două săptămâni.
image

Medicul neonatolog a decis să imobilizeze brațul cu un bandaj. Nu era prea strâns, dar nici comod nu îi era, sigur. Doamne, ce milă îmi era de micuță. Nici nu realizam ce se întâmplă. Nu știam cum să o țin să nu îi fac rău, nu știam dacă o doare. Din acest motiv a stat mai mult înfășată la spital. Nici nu o puteam pune pe partea dreaptă să stea. Recomandările erau ca nou-născutul să nu stea o perioadă prea mare pe spate pentru a nu dezvolta plagiocefalie.
Am plecat apoi acasă, medicul i-a schimbat bandajul și urma să stea așa 13 zile, până la următorul control. Nu am mai înfășat-o, dar o spălam cu mare grijă. Adică nu era suficient că aveam o grijă cu bontul ombilical. Țin minte că mititica se chinuia și își scotea mâna imobilizată cu fașă prin capsele din față a body-ului.
La o săptămână de la naștere i-a căzut bontul ombilical. M-am panicat pentru că nu știam dacă e normal ce a rămas după. Așa că am mers la spital să o vadă un medic chirurg pediatru. Am nimerit la dr. Papuc. Buricul ei era în regulă. I-a desfăcut însă bandajul pentru că „mai mult o chinuim așa”. Și bine a făcut. Ștefania cred că se obișnuise deja cu brațul imobilizat. Deși nu mai avea bandaj stătea cu mâna pe lângă corp. Începusem să îmi fac alte griji. Dar apoi ușor-ușor și-a revenit. Am mers totuși și la dr. Blănaru la control. Brațul ei era perfect normal. I-a testat reflexele prin metoda „trage-i pătura de sub ea și vezi dacă se sperie”. Apoi i-a testat auzul. Nu cu vreun aparat special. Aici a folosit „bate din palme și vezi dacă întoarce capul”. Vroiam să o programăm la ecografia de șold. Nu a fost nevoie. Ne-a liniștit doctorul și în privința asta. Ok, am mers pe experiența lui. Oricum, după câteva zile am început să o purtăm în wrap. Aveam să aflu mai târziu că s-ar fi corectat dacă avea vreo displazie ușoară de șold.
Azi am citit și eu de cazuri mai grave cu bebeluși din cauza fracturilor de claviculă cărora li s-a bandajat brațul. Ei bine, concluzia mea este că bebelușul își revine dacă este lăsat să facă asta. Pentru că am trecut prin asta scriu. Nu sunt specialist.

image