Acum fix 3 ani am ales să spun da unei vieți împreună celui mai potrivit bărbat pentru mine. Un suflet care pare a fi pereche cu al meu. După 4 ani și jumătate de relație, pe 17 august 2013, am spus că merită să continuăm în doi. Să formăm o familie. Decizia a fost luată cu mai bine de 2 ani înainte când el m-a surprins frumos la Piatra Neamț, la Pietricica, în genunchi, cu un inel în mână. Habar nu aveam ce va urma, am lăsat lucrurile să decurgă de la sine și câteva luni mai târziu am început să ne facem planuri de nuntă.

Cine ar fi crezut asta pe 1 martie 2009, atunci când printr-o întâmplare fericită ne-am întors împreună cu trenul de la București după o întâlnire cu cercetașii? Eram eu cu omul care avea să îmi fie soț, ne țineam de mână în Gara de Nord…

Trei ani au trecut de când a răsunat biserica la DA-ul lui hotărât.

O zi frumoasă, dar cu multe amintiri triste, din păcate. O zi în care emoțiile m-au năpădit și am crezut că va fi cea mai frumoasă. Că așa e în filme, nu? Mirii sunt cei mai importanți la nunta lor. Ei bine, s-a dovedit că nu e chiar așa. Cel puțin în cazul nostru. Dar a trecut. A rămas doar ca o pată neagră în amintirile și sufletul meu. Acum e bine că suntem împreună și că avem o minune în viața noastră care crește sub ochii noștri. Au fost trei ani în care am simțit că cineva mă iubește necondiționat. Indiferent că am cearcăne, păr vâlvoi, nu am gătit nimic de mâncare sau am uitat să duc gunoiul. Sigur, au fost și momente puțin mai nefericite, în care poate oboseala și temperamentul fiecăruia și-au spus cuvântul. Dar am trecut peste. Și vor mai fi cu siguranță. Avem amândoi defectele noastre, deși încercăm să nu le căutăm. Îmi place că Alin vede ce e mai bun la mine și îi mulțumesc pentru asta.

Ok, gata cu chestiile siropoase. Restul declarațiilor i le fac în particular. Să revenim de unde am pornit, de la titlu. Cum am supraviețuit în cei trei ani? Cu iubire, recunoștință, încredere și un dram de toleranță. Avem amândoi minusurile noastre, dar când vine vorba despre relația noastră încercăm, pe cât posibil, să îl punem pe celălalt mai presus, să îi fie bine.

Așadar, LA MULȚI ANI nouă!