E greu să fii părinte

E greu să fii părinte

Paradoxal, dar e greu când ai acces la atâtea informații din toate părțile, când ești asaltat cu atâtea sfaturi, exemple și studii. E cel puțin sentimentul pe care îl trăiesc eu uneori. Auzi: nu e bine să îi dai așa, trebuie să faci așa, nu trebuie să faci așa. Și ne comparăm între noi și parcă suntem permanent într-o competiție pentru titlul de cel mai bun părinte al anului. Hai să o spunem pe aia dreaptă, măcar o dată am simțit fiecare dintre noi: uite ce mamă bună sunt eu, nu îi spun copilului meu așa, eu mă comport altfel cu copilul meu, îi ofer ce e mai bun, uite câte știe copilul meu. Poate nu chiar cu aceste cuvinte, dar ideea e asta. Păi, e un pic greu uneori să nu fie așa. Toți vrem ce e mai bun pentru copilul nostru, indiferent de metoda și stilul pe care îl alegem pentru a-l crește. Toți vrem să luăm deciziile cele mai bune pentru el. Și de multe ori suntem mândri de rezultat.  (mai mult…)

City break Iași

City break Iași

Vine o vreme când vrei să pui pauză la rutină. Îți dai seama că ai nevoie să pleci, să schimbi mediul. Și spui gata, mâine plecăm. Așa am pățit noi. Ne-am dat seama că nu am mai fost de mult timp plecați pe undeva, că avem nevoie de ceva timp doar pentru noi. Așa că ne-am făcut bagajele și am plecat. La Iași. Am avut ceva emoții cu răceala Ștefaniei (încă are ceva muci), vremea din weekend nu a fost tocmai îmbietoare, deși prognoza pe următoarele zile ne surâdea. Nu aveam făcută rezervare nicăieri, însă am zis că găsim noi ceva în tot Iașul, chiar de era să dormim la Intercontinental. Planul era, ca totuși pe drum să dăm telefoane ca să găsim ceva rezonabil unde să ne cazăm.

(mai mult…)

Ciorba de la ora 10 a.m.

Ciorba de la ora 10 a.m.

Există speranță. Copilul meu a cerut „papa” astăzi. Am zis că e de notat undeva asta. Nu a funcționat cu plăcintă cu brânză, nici cu iaurt, nici cu banană. A vrut mâncare din frigider la masă. Așa că i-am dat ciorbă de pui, că doar asta aveam în frigider. Mă gândeam că iar pregătesc masa degeaba. Dar nu. A balotat bine. Ba chiar a mai cerut „caine” (carne). Cred că răceala e de vină. Știe ea ce știe cu supa de pui care face bine la răceală. Doar că supa noastră era acrită cu borș.  (mai mult…)

Rețeta noastră de ciocolată

Rețeta noastră de ciocolată

Ce-ar fi copilăria fără ciocolată, oare? Dar viața fără ciocolată? O dată la câteva săptămâni facem ciocolată. Asta ca să împăcăm și capra și varza. Evit cât pot să îi dau cacao și ciocolată (adevărată, ar spune unii) din magazin. Noi, adulții casei mai trișăm, uneori. Rețeta pe care o folosim noi e una raw-vegan. Singurul dezavantaj la ciocolata asta e că: întotdeauna iese prea puțină. Parcă mereu ne uităm cu jind la ultima bucățică și zicem hai să i-o lăsăm Ștefaniei.  (mai mult…)

Cum să crești un copil echilibrat-seminarul Uraniei Cremene

Cum să crești un copil echilibrat-seminarul Uraniei Cremene

Am fost ieri la seminarul gratuit al Uraniei Cremene. Pe măsură ce o ascultam, îmi dădeam seama că unele noțiuni sunt atât de logice, iar teoria e așa simplă… Dar cum spunea o profesoară în liceu: „practica ne omoară”. Cam așa și cu tehnicile astea de parenting modern. Multe idei le aveam deja în memorie sau măcar auzisem de ele în diferite contexte. Puse cap la cap toate ideile au sens. Cu toții cred că am auzit că trebuie să ne conectăm cu copilul, să empatizăm cu el, că el are nevoie de autonomie, are nevoie să ne/își demonstreze că este capabil. Așa-i? Și totuși e așa greu uneori să punem în practică. E mai ușor de multe ori să ne folosim de pedepse și recompense. Să îl lăudăm că a reușit singur să se ridice în picioare, să urce niște trepte, să își ungă singur o felie de pâine cu unt. Ne bucurăm pentru reușitele lui și îi spunem cât de mândri suntem de el, cât îl iubim. Ceea ce nu e rău, până la un punct. Dar atunci când cade ce facem? Când greșește, când comportamentul lui nu este conform cu așteptările noastre? Nu îi mai spunem că îl iubim, nu îi mai arătăm că e important pentru noi așa cum este el. E de actualitate acum asta cu iubirea necondiționată, cam toți experții în parenting vorbesc și promovează teoria asta. Luat ad litteram, pare ceva foarte natural, care ar trebui să ne vină pur și simplu. Ne dorim ca ei să fie motivați din interior. Să își strângă jucăriile nu de frica pedepsei, să își facă temele nu pentru că le-am promis că le vom da apoi tableta să se joace. Ne vine greu, e dificil când experiență noastră e alta. Skinner este cel care a observat cum funcționează mecanismul ăsta de pedeapsă și recompensă și cum influențează el comportamentul individului. Și sistemul educațional este bazat pe recompensă și pedeapsă. Însă pe termen lung, această metodă îi transformă pe copii în adulți obedienți. Iar obediență duce la mediocritate. Asta ne dorim noi de la copiii noștri? (mai mult…)