Ce-ar fi copilăria fără ciocolată, oare? Dar viața fără ciocolată? O dată la câteva săptămâni facem ciocolată. Asta ca să împăcăm și capra și varza. Evit cât pot să îi dau cacao și ciocolată (adevărată, ar spune unii) din magazin. Noi, adulții casei mai trișăm, uneori. Rețeta pe care o folosim noi e una raw-vegan. Singurul dezavantaj la ciocolata asta e că: întotdeauna iese prea puțină. Parcă mereu ne uităm cu jind la ultima bucățică și zicem hai să i-o lăsăm Ștefaniei. 

Folosim, de obicei:

  • 20-25 stafide hidratate în apă câteva ore
  • 2 linguri ulei de cocos
  • 1 lingură pudră de roșcove
  • 2 sau 3 linguri de nucă măcinată

Ultima dată am pus și puțină nucă de cocos.

Stafidele le-am băgat la râșniță, la mărunțit. În timpul asta, Ștefania a stat în brațe pentru că se teme de zgomotul aparatului. Dar nu mereu se teme, nu știu cum se face. După ce s-au mărunțit bine bine, le-am pus într-un bol. Ștefania îmi face semne cu degetul pe gresie: „aco”. Să pun acolo jos, să amestece și ea. Și mă conformez indicațiilor. Punem împreună restul ingredientelor. Și amestecăm. Punem apoi în forma aleasă de copilă, un ursuleț de silicon. (De obicei le pun într-o tavă de silicon cu forme pătrate și hexagonale.) Apoi lăsăm la frigider pentru câteva ore, să se întărească. Am timp de spălat vase, de dat chiar și cu mopul prin toată casa. Ștefania e ocupată să lingă ciocolata din bol. După câteva ore își aduce aminte și se duce la frigider: „colata”.