Vine o vreme când vrei să pui pauză la rutină. Îți dai seama că ai nevoie să pleci, să schimbi mediul. Și spui gata, mâine plecăm. Așa am pățit noi. Ne-am dat seama că nu am mai fost de mult timp plecați pe undeva, că avem nevoie de ceva timp doar pentru noi. Așa că ne-am făcut bagajele și am plecat. La Iași. Am avut ceva emoții cu răceala Ștefaniei (încă are ceva muci), vremea din weekend nu a fost tocmai îmbietoare, deși prognoza pe următoarele zile ne surâdea. Nu aveam făcută rezervare nicăieri, însă am zis că găsim noi ceva în tot Iașul, chiar de era să dormim la Intercontinental. Planul era, ca totuși pe drum să dăm telefoane ca să găsim ceva rezonabil unde să ne cazăm.

Am plecat luni dimineața. Am ales varianta să mergem cu trenul și nu cu microbuzul. Din mai multe motive. În primul rând, am considerat că e mai sigur cu trenul decât cu microbuzul. În al doilea rând, e mai comod așa, având-o și pe Ștefania cu noi. Ai mai mult spațiu la picioare, mai mult loc pentru bagaje, respectiv cărucior, te mai poți mișca. În al treilea rând, am ales trenul pentru experiență, pentru trăirile pe care le oferă. Nu știu, lasă o senzație în sufletele noastre și vrem să transmitem și Ștefaniei asta. Poate amintirile noastre fac să fie așa. Da, faci mult mai mult cu trenul ca și timp, dar altfel poți ține copilul ocupat în tren, decât în microbuz. Pe bune.

 

Am trezit-o pe Ștefania la 6,30 dimineața ca să prindem trenul de 7. Știți legea aia a lui Murphy: tocmai când ai treabă dimineața devreme atunci copilul doarme buștean? Faci gălăgie, aprinzi lumina, nimic. Așa am pățit noi. Copilul doarme dus. Ba se întoarce pe partea cealaltă și duce mâna la ochi. A recuperat în tren. A adormit pe mine, apoi am transferat-o în cărucior. V-am zis deja că e mai comod cu trenul.

 

 

Altfel stăteai de vorbă cu ea după ce a dormit.

Când am ajuns în Iași, am luat-o la pas spre Copou. Ne-am plimbat prin parcul Copou, unde am văzut pentru prima dată atât de clar un fenomen: ieșeau aburi din asfaltul ud care se usca după ploaie datorită soarelui. Foarte fain se vedea. Ștefania punea mâna și zicea că frige (nu pot să reproduc grupajul de litere pentru traducere pe limba ei, e ceva de genul ”fii”).

 

Copila a strâns castane și frunze, apoi le arunca la gunoi, s-a jucat cu porumbeii.

 

 

Am plecat apoi spre Palas, iar în drum ne-am oprit în Piața Unirii la alți porumbei. Am dat și de niște anticariate, unde m-am oprit nițel să studiez oferta. Cărți bune. Bucurie mare pe Ștefania că a dat și de apă.

Ne-am cazat într-o garsonieră drăguță aproape de Palas, ne-am lăsat bagajele și am plecat să ne mai plimbăm. Ne-am dus până pe bulevard, am intrat și la Casa Cărților, am fost și pe la biserică.

 

Aveam în plan și o vizită la Cărturești, de unde desigur, nu puteam pleca cu mâna goală. Și Ștefania a profitat din plin de cărți. Am lăsat la Cărturești aproape 97 de lei în schimbul a șapte cărți pentru Ștefania. Alin se gândea că nici nu scapă ușurat de vreo 250 de lei de acolo. Am fost totuși cumpătată. Aveam în plan vreo două comenzi online, dar am promis că renunț la ele. Cu amendamentul că vreau să cumpăr o carte specifică Crăciunului pentru Ștefania. (pe calea asta, Alin, îți spun că nu m-am putut decide doar la una)

 

 

 

Și ca răsfățul să fie complet, a doua zi dimineața, Alin a mers să îmi cumpere cafea de la Starbucks. Una mare, să îmi ajungă pentru toată ziua. Asta da aroganță să mă pozez bând cafea.

 

Am pornit apoi spre grădina botanică. Ne-am plimbat mult. Ștefania a dormit, s-a jucat cu frunzele, cu pietrele, cu gândacii. S-a bucurat să vadă și să audă rațele măcănind pe lac. A văzut și un pui de șarpe.

 

wp-image-83964561jpg.jpg

 

 

Poate ar fi fost o idee bună să avem și sistemul de purtare cu noi. Astfel nu mai târam căruciorul după noi. A fost o provocare pentru Alin să urce căruciorul plin de bagaje pe trepte și prin unele zone de la grădina botanică. Mi-a plăcut să văd multe mămici purtărețe în Iași în cele două zile. Poate mai multe decât aș fi văzut prin Bacău. Și nu m-am intersectat cu niciun copil purtat în sistem neergonomic. O diferență față de Bacău, unde nu cred că este zi în care să nu văd măcar un copil într-un astfel de sistem.

Cam așa a fost escapada noastră. Au fost două zile frumoase, în care ne-am conectat unul la celălalt și am făcut ce ne-a plăcut. Am călătorit și am stat împreună. Sperăm să repetăm într-un viitor cât de cât apropiat. Poate într-un oraș în care nu am mai fost.