Paradoxal, dar e greu când ai acces la atâtea informații din toate părțile, când ești asaltat cu atâtea sfaturi, exemple și studii. E cel puțin sentimentul pe care îl trăiesc eu uneori. Auzi: nu e bine să îi dai așa, trebuie să faci așa, nu trebuie să faci așa. Și ne comparăm între noi și parcă suntem permanent într-o competiție pentru titlul de cel mai bun părinte al anului. Hai să o spunem pe aia dreaptă, măcar o dată am simțit fiecare dintre noi: uite ce mamă bună sunt eu, nu îi spun copilului meu așa, eu mă comport altfel cu copilul meu, îi ofer ce e mai bun, uite câte știe copilul meu. Poate nu chiar cu aceste cuvinte, dar ideea e asta. Păi, e un pic greu uneori să nu fie așa. Toți vrem ce e mai bun pentru copilul nostru, indiferent de metoda și stilul pe care îl alegem pentru a-l crește. Toți vrem să luăm deciziile cele mai bune pentru el. Și de multe ori suntem mândri de rezultat. 

14937118_1292991244068888_1619604390_n

Și e cu atât mai greu când apare teama că vom fi judecați, criticați de către cei din jur, când contează ce cred alții despre noi. Ne uităm în jur aka citim pe net și mai toate mamele vorbesc despre parenting, despre cum să crești un copil ca la carte. E doldora internetul cu informații din surse mai mult sau mai puțin credibile și cu autoritate. Informații pe care dacă nu le cernem puțin și nu le trecem prin filtrul personal al rațiunii o luăm razna. Oriunde există o limită și de cele mai multe ori adevărul e undeva la mijloc.

Suntem mame perfecte dacă am născut natural, am alăptat până la autoînțărcare, facem bed-sharing sau co-sleeping cu copilul, l-am purtat luni bune la pieptul nostru, am mers pe autodiversificare, i-am dat numai alimente bio și din sursă sigură (mă termină sintagma asta)? Facem asta pentru că așa simțim sau pentru că așa fac și celelalte mame din grupul nostru? Și inevitabil nu lipsește comparația între noi ca părinți și între copiii noștri.
Nu știu exact ce vreau să spun și unde vreau să ajung cu textul acesta. Ideea e că ar trebui să ne gândim mai mult la cazul nostru în particular, să nu ne mai comparăm între noi. Nu facem nimănui un bine. Ce mai putem face însă pentru copiii noștri e să mai mergem pe la vreun seminar/atelier pentru părinți. Eu, una, zilnic am îndoieli în ceea ce privește creșterea Ștefaniei. Oare ce gândește ea dacă îi spun asta? Oare cum va reacționa dacă fac așa? Oare cum o va influența decizia mea? Ce aș putea face ca să fie mai bine atât pentru ea cât și pentru mine? La seminarii ai informații, mai socializezi, mai iei o pauză. E vorba și de dezvoltare personală, până la urmă. Ai o scuză să lași copilul în grija altcuiva, mergi să înveți. O ocazie este conferința Otiliei Mantelers din 26 noiembrie. Expertul în parenting va veni în Bacău și va vorbi despre cum să cultivăm stima de sine în copiii noștri. Mai multe detalii aveți aici.

14886247_1292991227402223_1421929446_n