Ne pregătim de Crăciun

Ne pregătim de Crăciun

Luna decembrie e o lună așa specială, spirituală, plină de bucurie, de așteptare, de iubire, de cadouri, de magie. Încă de anul trecut visam să fac un calendar de Advent, măcar pentru mine. Anul ăsta, desigur, e tot pentru mine. Să numărăm, la propriu, zilele până vine Crăciunul. Nu vreau să o dau în comercial. Încă nu am o părere clară vizavi de a-i spune/a nu-i spune copilului că există Moș Crăciun. Dar vreau să îi transmit Ștefaniei că Moș Crăciun e despre a dărui, a face surprize celorlați. Și mai mult decât atât, Crăciunul e despre nașterea lui Isus Cristos, bucuria în sine. În niciun caz nu vor fi condiționări de genul: „Dacă nu ești cuminte nu mai vine Moș Crăciun la tine”. Țin la spiritul Crăciunului, la emoțiile pe care le poate provoca venirea lui Moș Crăciun. Da, am avut o copilărie frumoasă și am crezut în Moș Crăciun. Iar părinții au făcut în așa fel încât să păstreze magia. Țin minte că venea Moșu la mine, iar eu îi recitam poezii. Apoi am mai crescut, mergeam cu colindul și în timpul ăsta venea Moș Crăciun și lăsa cadoul sub brad. Acum probabil o să îi spun Ștefaniei că Moș Crăciun e o legendă frumoasă și plină de magie și o las pe ea să aleagă dacă va crede sau nu. Nu vreau să fie dezamăgită mai târziu.  (mai mult…)

Cum influențăm stima de sine a copiilor noștri?

Cum influențăm stima de sine a copiilor noștri?

Nu e niciodată prea devreme sau prea târziu să începem să lucrăm la stima de sine a copiilor noștri. E un deziderat al tuturor părinților, cred, să aibă copii care știu să se aprecieze, să fie împliniți, fericiți, împăcați cu ei însuși. Și eu aș vrea ca Ștefania să aibă toate calitățile posibile, dar cu toții avem defecte și trebuie să ne acceptăm așa cum suntem, chiar dacă e greu să îi arătăm cuiva că îl iubim așa cum este, cu defecte. Da, e clișeu, dar de noi depinde în mare parte felul în care se percep copiii noștri. Noi suntem oglindă pentru copiii noștri, depinde ce reflectăm: că ei sunt minunați sau că sunt o pacoste pentru noi.  (mai mult…)

Să fie ăsta primul tantrum?

Să fie ăsta primul tantrum?

S-or fi adunat sute de emoții în inimioara ei. A fost una din zilele acelea obositoare în care un simplu refuz de-al meu a declanșat un mini taifun. Cred că ar fi putut da mult mai mult decât atât, dar mi se rupea sufletul în mii de bucăți când o vedeam și o auzeam cum plânge. Vroia telefonul să îl pună pe calorifer. A fost ce-i drept un refuz categoric din partea mea. Și a început. Nu mă așteptam să înceapă cu așa urlete, cu dat din picioarele ei mici, așa cum stătea ea pe speteaza patului, la geam. M-am dus cu gândul la cursurile Celinei, de la Centrul Părinții Spun Prezent , despre crizele de furie și despre conectare. Am zis: ok, să vedem ce iese din asta.  (mai mult…)

O nouă etapă – înapoi la muncă

O nouă etapă – înapoi la muncă

Și am intrat din nou în câmpul muncii. Gata concediul. Gata cu zilele în care eram doar noi doua de dimineață până seara. Când eram însărcinată nu credeam că voi ajunge acele momente în care să îmi doresc să fac altceva în afară de a sta cu puiul meu. Mă gândeam că nu voi irosi nicio zi din cele permise pentru a sta cu micuța mea. Ei bine, au fost momente în care îmi doream să fac altceva. Am avut noroc totuși de întâlnirile cu cercetașii, la care mai mergeam și îmi dădeau ocazia să mă simt implicată și utilă.  (mai mult…)