De ce el reușește și eu nu? Ce are el în plus față de mine de ajunge Ștefania să vrea să facă unele lucruri doar cu el?

El a fost cel care a învățat-o pe Ștefania cum să coboare singură din pat când nu avea niciun an. Degeaba îi arătăm eu, tot cu el a coborât prima dată singură din pat, deși eu priveam cu neîncredere. Tot el a învățat-o cum să se urce singură în pat. Apoi, când mergea doar cu el în parc se dădea singură pe tobogan, iar cu mine nu se întâmpla asta. De curând, el a fost cel care a învățat-o pe copilă să își desfacă oarecum singură clementinele, să facă puzzle-ul incastru. Bine, eu nu m-aș fi gândit să îi arăt cum să desfacă clementinele. Dar cu puzzle chiar i-am arătat de câteva ori cum să facă. Și mereu se enerva că nu reușea și mă punea pe mine să îl fac. Ei, cu el nu a fost așa. Cred că au tăticii ceva special și insuflă mai multă încredere. Cred că pot folosi asta în folosul meu, muhaha! Tot el e responsabil și cu partea muzicală. Iar Ștefania are afinitățile ei pentru muzică: melodii în franceză sau în italiană: „palole-palole” sau „Mali„. Și sunt așa drăgălași ei doi când au momentul lor de tată-fiică, fie că ascultă muzică, se fugăresc sau îi citește.img_20161029_081750

Îmi spunea odată Alin că nu știe să se joace cu ea. Observ că își îmbunătățește tehnicile. Ștefania adoră să se joace cu el, să fie gâdilată, pupată sau plimbată de el. Iar mie îmi prinde bine timpul ăsta. Ies uneori pe afară, mai văd ce mai au pe la magazine. Și primesc filmulețe pe telefon de la Alin. Nu mai are răbdare până ajung acasă și vrea să îmi arate cum copila curăță clementine, cântă, citește sau numără șosete. Cum să nu te topești de dor și drag?

img_20161014_203309

Uneori se mai întâmplă ca a sta împreună cu Ștefania să însemne pentru el să privească filmulețe sau fotografii cu noi pe telefon. Iar Ștefania e super încântată și a învățat să dea și ea play când e vreun videoclip. Da, tot Alin e „vinovat”. Ștefania nu știe de desene animale, încă, dar știe de melodiile din Mary Poppins, de melodiile Playing for change și urmărește uneori video-uri ce țin de electronică, așa cum îi place lui Alin. Ba chiar începuse să se uite alături de noi la animația Cartea Junglei. Pentru 10-15 minute, timp în care a recunoscut animalele, le-a imitat, i-am povestit ce se petrece acolo. Acum știe de Mowgli (de curând am văzut Pete’s Dragon și a zis că băiatul e „Moi”) și de Baloo. Nu degeaba mai merge cu mine la cercetași, unde mai află câte ceva din Cartea Junglei. Cât se poate o ținem departe de gadgeturi, dar ele sunt parte din viața noastră și am fi puțin ipocriți să îi refuzăm orice interacțiune cu ele. Copiii, în general, imită tot ce facem noi, adulții de lângă ei. Dacă noi stăm cu telefonul în mână, vor și ei să vadă ce e așa interesant acolo.

Dar și ce veselie e și ce râsete se încing când intră în scenă șoricelul „Chiți-Chiți”! Șoricelul ăsta are ceva special și pare că numai Alin știe să-l activeze.wp-1479662210721.jpg

E un șoricel căruia îi place să o fugărească pe Ștefania. Iar ea fuge și se ascunde numai să nu o atingă șoricelul. Aleargă la mine și îmi sare în brațe să o apăr. Iar eu mă topesc de dragul ei când o aud cum râde. E unul din jocurile noastre preferate.