Primul nostru calendar de Advent

Primul nostru calendar de Advent

A trecut și Adventul. Cum spuneam aici, am pregătit un calendar pentru a număra zilele până la Crăciun. A fost interesant, ce pot să zic. La început eram eu mai entuziasmată și pregăteam cartonașele și activitățile conștiincioasă de cu seară, apoi, am mai sărit, strecuram dimineața ceva în buzunărașe și mă mai orientam în timpul zilei cu ce aș putea să facem. Ștefania căuta bucuroasă în buzunarele calendarului și venea la noi să ne arate ce a găsit. Pe lângă cartonașe, i-am strecurat în unele zile fructe uscate (preferatele ei sunt merișoarele) și decorațiuni pe care să le atârne în brad.

(mai mult…)

Rasul în cap îndesește părul bebelușului? Un mit!

Rasul în cap îndesește părul bebelușului? Un mit!

De când era Ștefania un embrion mi-o imaginam cu păr, mult și creț. Că doar și eu și taică-su avem păr creț, cum ar putea să fie copilul altfel? Ei bine, Ștefania se pare că a moștenit și alte gene și nu are părul atât de des cum mi-l imaginam eu. În primele ei luni, ziceam că o s-o tund 0 prin iarna următoare (adică acum) ca să i se îndesească părul. Și eu am fost tunsă cheală când eram mică și uite ce păr frumos am acum. Dar apoi m-am răzgândit.  (mai mult…)

De-ale momentului

De-ale momentului

Spunea Alin, apropo de articolul precedent, că lui îi place mai mult viața de acum cu Ștefania față de atunci când era bebeluș. De acord. Și mie îmi place să văd cum crește, cum pe zi ce trece dobândește noi abilități, cum se dezvoltă și câte poate să facă. N-aș da ce am acum pe ce era înainte. Dar mereu o să îmi fie dor de bebelușul meu, vorba unei mămici model pentru mine.

(mai mult…)

Mi-e dor de bebe mic

Mi-e dor de bebe mic

Mi-e dor de tine bebeluș mic. Mi-e dor să te pot ține în brațe aproape de pieptul meu, mai mult de câteva secunde. Mi-e dor de tine, așa plăpândă cum erai. Cum cereai să stai în brațe sau cum priveai curioasă în jur. Mi-e dor de lunile în care te plimbam la pieptul meu, mi-e dor de plimbările lungi ale noastre. Mi-e dor să îți văd mocuța aia de bebeluș pufos, cu năsuc delicat și puchițat cum era în primele zile, cu pumnișori strânși și piciorușe ca de broscuță, cu gurița care caută sânul de foame, cu ochișorii abia mijiți. Clar, nou-născuții sunt cei mai adorabili. Of, cum a mai trecut timpul.
(mai mult…)