Mi-e dor de tine bebeluș mic. Mi-e dor să te pot ține în brațe aproape de pieptul meu, mai mult de câteva secunde. Mi-e dor de tine, așa plăpândă cum erai. Cum cereai să stai în brațe sau cum priveai curioasă în jur. Mi-e dor de lunile în care te plimbam la pieptul meu, mi-e dor de plimbările lungi ale noastre. Mi-e dor să îți văd mocuța aia de bebeluș pufos, cu năsuc delicat și puchițat cum era în primele zile, cu pumnișori strânși și piciorușe ca de broscuță, cu gurița care caută sânul de foame, cu ochișorii abia mijiți. Clar, nou-născuții sunt cei mai adorabili. Of, cum a mai trecut timpul.
img_20150325_073528

Uită-te la tine acum. Ești o ștrengărița care ne bucură sufletele. A trecut demult perioada ta de bebeluș, dar încă am impresia că mai ieri mă uitam la tine și habar n-aveam ce vrei de la mine. Nici acum nu prea știu uneori, dar asta-i altceva. Începi să îți arăți personalitatea, și tare mă tem că nu reușesc să fac față. Și totuși am atâtea de învățat de la tine.

15293436_1323844960983516_782959868_o

Am vizitat astăzi clădirea unde te-am văzut pentru prima dată, locul unde m-am îndrăgostit iremediabil pentru totdeauna de tine, fetița mea. Am văzut bebeluși nițel mai mici decât erai tu, dar cu aceeași nevoie de iubire. Am avut niște flash-uri în memorie: uite liftul cu care urcam și coboram eu, uite rezerva în care am stat eu, uite sala în care era micuța mea, uite holul care mi se părea atât de lung. Aceeași căldură, aceleași emoții, de parcă atunci eram acolo, cu tine, și parcă așteptam să te aducă vreo asistentă. Câte sentimente adunate la un loc îți poate trezi maternitatea. Și mă întreb acum cum poate o femeie care a dat naștere unei ființe umane să își lase puiul în spital și să plece. Cum poate pune capul pe pernă acasă sau oriunde ar fi ea, când un suflet nevinovat stă într-un incubator? Cum, Doamne? Unde e dreptatea? Cum poate o mamă să plece fără copil din spital? Să plece și să își lase puiul în mâna sorții? Poate mai are unul, doi sau mai mulți acasă. Și ei au nevoie de ea. Poate zice că îi va fi mai bine în grija altora decât a ei. Sunt o mie de scuze. Nu știu ce e în sufletul și în viața lor. Știu doar că un copil merită să fie iubit, așa cum putem și cu ce avem.