Spunea Alin, apropo de articolul precedent, că lui îi place mai mult viața de acum cu Ștefania față de atunci când era bebeluș. De acord. Și mie îmi place să văd cum crește, cum pe zi ce trece dobândește noi abilități, cum se dezvoltă și câte poate să facă. N-aș da ce am acum pe ce era înainte. Dar mereu o să îmi fie dor de bebelușul meu, vorba unei mămici model pentru mine.

Categoric, fiecare etapă are frumusețea ei. Și sper să mă bucur cât pot de fiecare zi. Chiar dacă fiecare zi are și provocările ei. Veți spune că abia e începutul, că mai am de trecut prin multe, ce-i drept nu am avut prea multe greutăți cu Ștefania până acum. Nu s-a îmbolnăvit des, cu excepția unor mici răceli, a unor episoade de febră, ceva burtică deranjată și vreo 5 ture pe la urgență. Slavă Domnului și sper să nu fie altceva mai grav. Ștefania e un copil liniștit, cu care te poți înțelege, deocamdată. Își mai dă în petic, dar deh, altfel cum? E ca orice copil care are nevoie de atenție, de control, de siguranță. Mie îmi vine greu uneori să îi fac față, să îmi adun puterile, să risipesc gândurile negative și să găsesc calea cea mai bună pentru a o împăca. Doar nu merg degeaba la seminarii și cursuri de parenting. Ceva bine trebuie să iasă, chiar dacă binele ăsta e relativ. Ce văd eu ca fiind bine e posibil ca celorlați să li se pară ca fiind o greșeală fatală pentru dezvoltarea armonioasă a bietului copil. Și atunci, nu mai bine nu mai pui la suflet părerile și sfaturile necerute? De ce ajungem să ne consumăm și încercăm să ne justificăm atât de mult în fața celorlalți? Nu știu.

Și cum să nu fie viața frumoasă cu Ștefania, când o vezi veselă, sociabilă, vorbăreață? Când o auzi cum stâlcește cuvinte, cum repetă cuvintele în felul ei după tine, cum te face să înțelegi ce vrea ea de la tine, când vezi cum caută joacă. Are nevoie de atenție, îi place să fie apreciată (cui nu?), se joacă în felul ei cu jucăriile și nu are răbdare când vine vorba de activitățile propuse de mine pentru exersarea motricității fine. Pe zi ce trece crește și ne uimește. Ultima ispravă e din seara asta când mi-a adus Floarea Crăciunului, după o plimbare de seară între tată și fiică. Are stilul ei de a ne însenina sufletele.