… adică despre acele lucruri care îți fac ție plăcere, ceea ce te relaxează pe tine, ceea ce faci tu pentru tine. Nu îmi aduc aminte să fi avut asta înainte de Ștefania. Adică să fac ceea ce îmi place însemna atunci poate să citesc o carte, să mă uit la un film, să mă plimb pe undeva. Cam asta făceam eu pentru mine. Apoi am dat altă însemnătate cuvântului proiect. Primul meu proiect a fost să învăț să croșetez. Atât am stat și am bibilit la ochiuri de lanț, piciorușe scurte și piciorușe duble până am reușit să fac să iasă ceva din mâinile mele. Prima dată căciulițe prea strâmte și botoșei diferiți unul de celălalt. Nu a apucat să le poarte Ștefania, dar asta a făcut parte din procesul de învățare pentru mine. Am început să lucrez la multe proiecte, dar le-am abandonat pe unele. Mă plictiseam uneori de cele începute și vroiam să încep altele noi. Îmi place să croșetez pentru că atunci reușesc să fiu eu cu gândurile mele.

Un alt proiect început în primele zile din viața de mămică a fost blogul. Un început timid, aș scrie mai mult, uneori nu îmi găsesc cuvintele, altă dată nu am timp sau poate chef. Deși mi-e greu uneori să aștern ceea ce simt și nu mă simt în stare să abordez anumite subiecte și în anumite moduri. Dar blogul e un alt proiect de suflet și sper să reușesc să investesc mai mult în el.

Și mai sunt apoi acele „proiecțele” pe care le fac pentru Ștefania, chipurile, dar în final tot pentru mine sunt. Adică Ștefania ar fi putut fi bine mersi și fără pătura sau cubul senzorial, fără carticica senzorială (nu i-am dat-o încă), fără tot felul de jucărioare făcute de mine, fără calendar de Advent și alte cele are nu îmi vin acum în minte. Am cusut cu Ștefania pe mine, când era bebeluș, am cusut în timp ce ea dormea în loc să profit să dorm și eu, poate. E clar că făceam asta pentru că vroiam eu, erau proiectele mele, era ce îmi plăcea mie să fac. Despre asta este vorba: despre a găsi ceea ce îți place ție, ceea ce te relaxează pe tine. Chiar dacă poate nu duci la bun sfârșit tot ceea ce îți propui. Chiar dacă începi să faci zece lucruri deodată. Nu știu cum ar fi fost atâtea luni să stau acasă fără să îmi găsesc ceva de făcut. Nu sunt eu prea activă din fire, dar tot era plictisitor și sufocant la un moment dat să fac aceleași chestii. Așa că am luat de bun sfatul lui Alin (sfat pe care îl dau mai departe): gândește-te la ceea ce își place să faci. Caută să faci ceva să îți treacă timpul mai plăcut. Și uite așa trece timpul mai frumos și te umpli de bucurie când vezi ce iese de pe mâna ta. Și dacă mai reușești să oferi și spre vânzare din creațiile tale, cred că e un bonus. Deși nu cred că pot pune în aceeași frază, în sens pozitiv, cuvinte ca handmade, afacere, profit. Și mai cred că dacă faci un business din handmade, treptat dispare pasiunea și plăcerea.

Găsește timp pentru tine, pentru pasiunile tale! Fă ceva pentru tine, pentru mintea ta, pentru liniștea ta!