A început. Totul e „a lu Teti”, după cum zice însăși micuța posesivă. Deci, să facem prezentările:

Ea este Teti (aka Ștefi/Ștefania) și peste 5 zile face 1 an și 11 luni. Dar dacă o întrebi câți ani are, zice că doi, sau aproape doi, dacă are chef să îți răspundă. Tot după cum îi sunt toanele spune că este din Bacău. Dacă ar fi după ea, ar sta mult timp să vadă fotografii și filmări cu ea pe telefon. Cum prinde unul din telefoanele noastre asta face. Nu înainte de a ne spune „tutunu lu Teti, a lu Teti, Teti”. Și forțează un zâmbet. Începe să pună stăpânire pe aproape tot, chiar și pe singura mea pereche de papuci cu un toc de mă întreb și acum când și unde îi mai port eu, după singura nuntă la care i-am purtat acum vreo 3 ani jumătate. Și totuși știe și să împartă. Așa cum a fost, zilele trecute, când a găsit o bomboană de ciocolată la mine în geantă, oricât am evitat eu. Am preferat să o las să guste, dacă așa vrea. A fost prima dată când i-am dat eu, de bună voie, ciocolată din comerț. Și a mușcat puțin, apoi i-a dat și lui Alin. Și mie. Tot mai cere ciocolată, dar înțelege că nu este. Probabil îi place cum se aude. Și dacă o întreb ce a mâncat zice uneori „colată”, dacă merg la magazin și spun că merg după pâine/lapte/clementine, ea bagă și o „colată” pe acolo. E poveste lungă cu ciocolata asta.

Știe că ea este iubita mea și în unele momente de alint, îmi ia fața în palmele ei mici și spune: ubita lu mami, da? Aa, și e atât de dulce când îl strigă pe Alin prin casă „ubi”, după ce mă aude pe mine. E mămoasă, mami o schimbă de haine, mami o spală, mami îi citește, mami îi ține bidonul să bea apă, mami o ține în brațe. Să te ferească Ăl de Sus să nu înțelegi ce vrea ea să spună. Îți face capul toacă, repetă până îi confirmi că pricepi ce vrea ea. Stâlcește multe dintre cuvinte, dar din context înțeleg ce spune. De unde și până unde, pentru ea, elefantul este titanu, inimioara este oiaia sau îngerașul e oiatu? Îi place să se audă vorbind și e foarte receptivă la povești, la poezii și cântece. Îngână unele cântece: Iepuraș coconaș, Moș Crăciun cu plete dalbe și poezia cu Pisicuța pis-pis-pis. E ca o coțofană care adună multe și mărunte printre lucrurile ei. Deci dacă ne lipsește portofel sau vreo ustensilă de bucătărie știm pe unde să căutăm. E o fire sensibilă, dar în același timp, cred că are un temperament predominant sangvinic în combinație cu cel coleric.