Cărți pe pâine

Cărți pe pâine

De o lună de zile, Ștefania e mândra posesoare a unui abonament la bibliotecă. Un abonament propriu și personal pe numele ei. 🙂 Asta a fost soluția la vorba lui Alin „într-o zi o să mâncăm cărți!” (mai mult…)

Nu mai faceți comparații între copii

Nu mai faceți comparații între copii

Ștefania are doi ani și două luni. De prin toamnă a început să vorbească cât de cât, iar acum face propoziții. Adică dacă o întrebi ce a făcut azi și are chef, îți rezumă într-o frază. Un exemplu a fost zilele trecute: „Am fost la piață și am mâncat brânză. Doamna a dat.” Asta așa, fără stâlcirile de rigoare. Pot să port un dialog cu ea. Desigur, totul se face dacă există chef. Ca și la noi, uneori. Ei bine, în autobuz, pe stradă, în parc sau unele cunoștințe mă întreabă cât are și îmi spun că vorbește bine pentru vârsta ei. Că știu ei pe cineva (copil, nepot, verișor, vecin, prieten de-al prietenului) care are tot pe-atât și nu vorbește sau spune foarte puține cuvinte. Și dacă mai e și băiat, neapărat vine replica: așa-s băieții, mai înceți/leneși. Asta se pare că e explicația general valabilă la băieți. Dar la fete? O fi meritul copilei, nu știu dacă am contribuit noi cu ceva. Cert este că am vorbit mereu cu ea, era un alt om în casă căruia îi povesteam cam orice îmi trecea prin minte. Acum mi se pare o normalitate că pot vorbi cu ea. Nu mi-aș putea imagina zilele altfel decât sunt acum. Schimbările vin pe parcurs. Nu sunt eu foarte vorbăreață, dar am vorbit cu fata asta, era și greu să fie altfel mai ales când eram doar eu cu ea acasă. În fine. Ideea e că orice copil are ritmul lui, iar Ștefania m-a convins de asta de mai multe ori. De exemplu, ea anul trecut, pe vremea asta, nu mergea încă singură în picioare. Pe 1 mai a început să meargă de-a binelea singură și era tare bucuroasă de reușita ei. Se plimba singură prin casă, iar noi ne-am dat seama abia după ceva timp, în timp ce ea chicotea și făcea ture prin casă. Vreo 2-3 luni a mers în picioare doar dacă o țineam noi măcar de-o mână. Dar și-a dezvoltat alte abilități. Cu siguranță așa e și la alți copii, într-un fel sau altul.  (mai mult…)

E o perioadă frumoasă…

… dar uneori uit sau nu știu să mă bucur de ea. Mi se pare că nu fac față, că Ștefania mă solicită prea mult, că nu știu ce sa mai fac cu ea. Mi se pare că nu fac suficient pentru ea, că timpul trece prea repede, că nu apuc să fac nimic pentru casă, pentru mine. Că am nevoie de mai mult timp, de mai multă răbdare, de mai multă putere.  (mai mult…)