De o lună de zile, Ștefania e mândra posesoare a unui abonament la bibliotecă. Un abonament propriu și personal pe numele ei. 🙂 Asta a fost soluția la vorba lui Alin „într-o zi o să mâncăm cărți!”

Așa că, într-o zi, am dus-o pe Ștefania la fotograf, am luat o copie de buletin și am purces către Biblioteca Județeană, Secția pentru copii. Ștefania a avut de treabă cu o doamnă de acolo (sau doamna de acolo a avut treabă cu ea) că tot cerea cărți. Eu am avut timp să completez cererea de înscriere și să mă plimb printre rafturi. Sunt cărți și mai noi și mai vechi, este loc de mai bine, dar este varietate.  Am luat 4 cărți pentru prima dată.

  • Winnie, melcușorul cel grăbit – e despre un melc care pornește de dimineață spre mare cu un coș de merinde în spinare. Melcul Winnie își dorește o bălăceală. Alături de el, pornesc pe rând și broscoiul, ciocănitoarea, cârtița și iedul. Bineînțeles că toți ceilalți merg mai repede decât Winnie, iar melcul rămâne în urmă, supărat că n-a putut ține pasul cu prietenii lui. Dar povestea are un final fericit pentru Winnie și e cu tâlc: graba strică treaba. Ștefania m-a pus de câteva ori să i-o citesc.
  • Vrei să fii prietenul meu? de Eric Carl – e despre un şoricel care pleacă în căutarea unui prieten. În drumul său, şoricelul întâlneşte mai multe animale şi le propune să se împrietenească. Animalele îl refuză din varii motive. Însă, în cele din urmă găsește pe cineva care vrea să îi fie prieten. Cred că o să o mai împrumut peste ceva timp, poate îi dă mai multă atenție Ștefania.
  • Prima mea carte despre culori, de Eric Carl – e despre culori. Mi-a plăcut modul cum e concepută. Paginile sunt tăiate la jumătate și trebuie să potrivești culoarea de sus cu imaginea de jos.  Am surprins-o pe copilă de câteva ori pe Ștefania foarte concentrată la cartea asta. Ba chiar odată se întreba singură: „ce culoare are pasărea?” și tot ea răspundea: „albastru, da”.
  • Cum iubește mami puiul? – e despre mama crocodil și copilul crocodil. Și cum mama crocodil numără cum îi arată că își iubește copilul, când e murdar sau când face tumbe sau când desenează sau când dansează. A fost minunată pentru seară, înainte de culcare.

 

La  a doua vizită la bibliotecă am lăsat-o pe Ștefania să aleagă ce cărți să ia de pe raft, cu unele ghidări. Și-a ales o carte despre Cine și ce mănâncă de la editura Prut, o carte cu Miffy și una cu Tom Degețel. A avut răbdare să îi citesc Tom Degețel, pe cea cu Miffy o tot aduce să i-o citim.

Deci de acum când copila spune „să citim” sau „citește”, are de unde alege. Avea și până acum că tot i-am cumpărat cărți și le-am tot rotit între ele punându-i-le la îndemână. A reacționat bine când a trebuit să dea cărțile înapoi. I-am spus de acasă că mergem la bibliotecă să ducem cărțile înapoi. Inițial spunea că nu dă cărțile la „botecă”, dar când a auzit că luam altele am convins-o.