Parenting digital? Nici nu știam că există așa ceva (sau mai bine spus, nu știam că așa e definit acest concept), până zilele trecute, când am primit pe mail o invitație de la Orange pentru un atelier de parenting digital. Ce-o mai fi și asta? M-am înscris, mai ales pentru că workshopul era susținut de Otilia Manteles, cea pe care o întâlnisem aici. În ultima vreme, de când sunt mamă, cum prind un atelier, un workshop, o conferință, încerc să merg. Mă ajută la psihic. Și am ajuns și la atelierul ăsta ținut la sediul Orange. Prezentarea atelierului promitea că o să aflu de la Otilia Mantelers cum să-mi ajut copilul să exploreze în siguranță lumea digitală. E un subiect delicat pentru mine. Noi am evitat ca Ștefania să ia prea mult contact cu tehnologia, considerând că este încă mică. Puterea exemplului se pare că funcționează bine și în acest caz. Dacă la televizor nu se uită, la telefoanele noastre cam are tragere. Îmi doresc ca Ștefania să aibă o relație sănătoasă cu tehnologia, să fie niște limite confortabile atât pentru mine, cât și pentru ea. N-o fi mare bau-bau acest televizor, telefon sau tabletă. Asta e, e era digitală, cică. Tehnologia e la tot pasul, face parte din viața noastră și ne ușurează uneori existența. Sunt multe avantaje, dar și dezavantaje, dovedite prin studii, ale tehnologiei, mai ales dacă e folosită la vârste prea mici timp îndelungat. Cu toții vrem ce e mai bun pentru copiii noștri, iar un al șaselea simț de părinte ne ajută să luăm cele mai bune decizii pentru ei.

Tehnologia devine o problemă când copilul e interesat doar de telefon, tabletă, televizor

Ștefania știe de ceva timp să umble pe telefoanele noastre, se uită la poze și video. Dar reușește să intre și pe Youtube să se uite la desene și cântecele și uneori se lasă cu plânsete dacă are acces restricționat la telefon. Iar asta mă nemulțumește, chiar dacă nu consider că e dependentă de telefon. Dacă fac o medie ale ultimelor săptămâni, are cam 10 minute pe zi în care are telefonul pe mână. La televizor, noi ne uităm doar la filme, iar atunci mai stă și ea, e curioasă și ne întreabă ce zice. Dar nu pentru mult timp. Cam asta e acasă. În mediul de la creșă, sigur are mai mult timp de privit la desene.

 „Tehnologia este ca un ciocan: cu el poți construi o casă sau poți să îi dărâmi zidurile. Contează cum îl foloseşti”

Ei, bine, analizând, tehnologia are multe avantaje.

+ ne aduce în contact cu ceea ce ne place

+ chiar a fost făcut un studiu pe copiii cu vârste între 3 și 8 ani și se pare că tehnologia nu i-a făcut pe copii să nu se mai joace intre ei

+ îi ajută pe copii să învețe limbi străine (aveam colegi care au învățat engleza uitându-se la desene animate pe Cartoon Network)

Dar, tehnologia are și dezavantaje. Mie mi-e teamă că ar putea afecta capacitatea ei de concentrare, că că nu își va putea susține atenția pentru mult timp, iar urmările se vor vedea la școală. Sunt studii făcute pe această temă. În plus, specialiștii spun că mulți copii preferă jocurile video pentru că răsplata este imediată și ajută la creșterea nivelului de dopamină. E cunoscut faptul că băieții au în ei o doză de violență, că e în natura lor genetică să le placă jocurile de băieți, cică. Și confirm spusele Otiliei, că uneori avem și lucruri pe care le facem de plăcere, nu totul trebuie să fie educativ.

Notez câteva din sfaturile Otiliei legate de jocurile pe calculator pentru copii:

  • să căutăm jocuri cu un conținut mic de violență
  • să acceptăm lumea virtuală
  • să intrăm și noi în lumea lor, să le ascultăm performanțele
  • să ascultăm ce povestește copilul despre joc
  • să vorbim cu ei despre lucrurile ciudate de pe internet: ce li se pare aiurea, ce li se pare fain în ceea ce au văzut, dacă ei cred că e real ce au văzut
  • la reclamele cu un conținut sexual e un moment bun să vorbim cu ei despre asta

Otilia a vorbit apoi despre limitele pe care le punem copilului când vine vorba de tehnologie.

  • între 0 și 3 ani, tehnologia la care e supus copilul trebuie să tindă spre 0 sau să fie programe care respectă mișcarea naturală și să urmărim împreună cu ei
  • între 3 și 5 ani, e indicat să fie cel mult 30 de minute pe zi, iar dacă depășește acest timp să fie alături de el și un părinte
  • între 6 și 10 ani, specialiștii recomandă o oră pe zi și două ore în weekend, dar să avem grijă să facă și alte activități în timpul zilei
  • cu o oră înainte de culcare și o oră după ce se trezește să nu aibă program de televizor, tabletă, telefon

Aici poți vedea ce fel de părinte digital ești.

Concluzia mea după acest atelier al Otiliei Mantelers? M-am liniștit în ceea ce privește atitudinea mea de până acum. Am de căutat calea de mijloc, să fie totul cu măsură, cu echilibru. Importantă e comunicarea, o prezență activă în preajma copilului. Chiar dacă atelierul a părut mai mult pentru părinți de copii mai mari, informația e binevenită oricând. Mi-ar plăcea să ajung să joc jocuri cu Ștefania, să aibă atâta încredere în mine încât să îmi spună ce jocuri joacă, ce a văzut/citit pe internet atunci când nu voi mai avea control deplin asupra a ceea ce accesează ea. Dar pentru asta am de lucrat.