Sunt ultimele zile la creșă ale Ștefaniei. S-a acomodat repede acolo, pare că îi place, merge cu drag (chiar dacă a avut vreo două dimineți în care a spus că vrea să stea acasă cu mine, am pus asta pe seama oboselii). O aud cum cântă frânturi din Ursul doarme, Podul de piatră sau Alunelu și mă pune și pe mine să îi cânt. A renunțat între timp la scutece, înțeleg că nici doamnele îngrijitoare de acolo nu i-au mai pus scutec.

Nu îmi povestește foarte multe din ce face acolo, îmi spune că s-a jucat „cu copii mai mari și mai mici”. Mi-a mai spus cum un băiețel o lovește (poc!) și chiar începuse și ea să ne lovească pe noi. Nu doar când era nervoasă, ci și când era bucuroasă, făcea asta în joacă. E o problemă de gestionare a emoțiilor, deci. Am vorbit cu ea, am întrebat-o pe cine a văzut că lovește și mi-a spus că pe băiat, mi-a spus chiar și numele (pe care l-am identificat și am aflat că e cel mai mare din grupă). I-am spus copilei cum să reacționeze dacă o mai lovește, să îi spună că nu e bine, că o doare și că nu se mai joacă cu el dacă o mai lovește, iar în ultimă fază să se îndepărteze de el, că așa se întâmplă dacă și ea îi lovește pe copii, nu se mai joacă cu ea. Eu zic că a înțeles ceva. Am mai întrebat-o și a spus că nu a mai lovit-o băiatul. Și nici ea nu ne-a mai lovit pe noi. Nu zic că a trecut „pericolul”, dar oricum, există speranță. Ea e o fire gingașă, sensibilă, nu o văd foarte bătăioasă.

Mă bucur că are un program de masă și somn. Adică știu că se trezește maxim pe la 15:30, ea care în ultima vreme înainte de a merge la creșă nu mai dormea până nu veneam eu acasă. Și uite așa, ajungea să adoarmă pentru amiază, chiar și pe la 16-16:30. Nu-i bai, că seara, tot pe la ora 10 se culcă și acum.

Cu siguranță sunt multe de schimbat la creșă, au fost câteva nemulțumiri, cu toții ne dorim să fie mai bine pentru copii, dar când locurile la creșele de Stat sunt puține, când ți se spune că astea sunt condițiile, că sunt atâtea mămici care nu au cu cine lăsa copilul, că vin plângând cu cererea, cine sunt eu să emit pretenții, nu-i așa? Să mă duc la o grădiniță particulară, dacă nu-mi convine, nu mi-a spus încă.

Și ajung la un subiect delicat, meniul.

Așa arată meniul pe o lună la creșă unde sunt copii de la 1 la 3 ani, în zilele în care Ștefania a fost la creșă. Diversificat, poate ar spune unii. Dar să vedem ce spun specialiștii. I-am arătat tabelul și lui Carmen Radu, Membru al Complementary Medical Association , absolventă de cursuri de nutriție cu următoarele specializări Personal NutritionChild NutritionSport and Exercise Nutrition la Shaw Academy, cursul de Child Nutrition al Universitatii Stanford, cursul de Eating Psychology Coach curs acreditat IANLPC (International Association of NLP & Coaching) și IAHT (International Alliance of Holistic Therapist). Carmen face parte și dintre Ambasadorii proiectului Food Revolution inițiat de către Jamie Oliver, este consultant pentru elaborare de programe educative și workshopuri de alimentație sănătoasă pentru grădinițe și școli.

Ce a spus Carmen Radu?

Din punctul meu de vedere nu este un meniu potrivit. Conține în primul rând multe produse procesate de tipul prăjiturilor Barni, napolitane, eugenii etc produse care au un conținut mare de zaharuri. Văd pe lângă acestea, mult zahăr adăugat- de exemplu dulceața la orezul cu lapte nu-și are rostul la copii atât de mici, lactoza din lapte îndulcește suficient. Văd mezeluri-acestea sunt o sursă de nitrit de sodiu de obicei, precum și de alte substanțe și nu le-aș vedea în meniul copiilor mici. Conține multă carne de pasăre-presupun că din comerț-carne plină de hormoni care prin consum ajung în sistemul copiilor și pot produce dereglări. Ritmul de creștere al puilor din comerț este foarte alert, în două luni sunt gata de tăiat și substanțele cu care sunt injectați nu apucă să fie eliminate din sistemul lor nici măcar parțial. Nu înțeleg de ce o gustare trebuie să conțină în același timp și un fruct dar și biscuiți/napolitane? Sunt mezeluri și prea mult pui. La supa cu găluște nu vad rostul pâinii. Nu e OK de loc. Micul dejun dacă nu are mezeluri are ceva cu zahar…

Nu pot spune că Ștefania a mâncat numai mâncare sănătoasă, fără nimic preparat/semipreparat din comerț. Pentru asta am avea și noi câte ceva de schimbat la alimentația noastră. Dar acolo e vorba despre ceea ce mănâncă un copil, în mare parte, toată ziua.

Este vorba despre sănătatea copiilor, iar la creșă/grădiniță ei mănâncă aproximativ 80% din necesarul caloric zilnic. Acești primi ani sunt extrem de importanți pentru formarea unor obiceiuri sănătoase. Eu nu zic să nu le dăm de loc produse cu zahăr, doar că trebuie cu măsură și foarte rar pentru a evita dependența. Dacă nu le dăm de loc iarăși nu-i bine pentru că în momentul în care cresc și merg la școală vor mânca de pe la alții și apar alte probleme cum ar fi mâncatul pe ascuns, etc.

În momentul în care citești etichetele biscuițeilor și covrigeilor și celorlalte minuni pe care le primesc copiii de 1-3 ani îți vine să te iei și să te tot duci.

Studiu de caz, biscuiții cu unt (!). Da, sunt pentru copii, ambalajul e atrăgător, ursulețul îți zâmbește frumos. Oare chiar sunt cu unt? Untul e trecut al șaptelea pe lista de ingrediente, înaintea lui fiind uleiurile vegetale și uleiurile vegetale parțial hidrogenate. Nu mai bine spunea biscuiți cu margarină? Nu, că margarina nu e bună. Au unt doar 1,9%. Și să nu uităm nici de zahăr care e căcălău, Măria Ta (vezi dex.ro). Prin comparație, Pepsi are mai puțin zahăr, la jumătate chiar.

De 1 iunie au primit un pachețel, așa ca pentru copii. Să se bucure, nu-i așa?

Uneori reușesc să îi înlocuiesc gustările pe care le primește când o iau acasă de la creșă cu ceva mai bun pentru ea.

Ce măsuri am luat poate vă întrebați. Am fost și am vorbit cu personalul creșei, iar răspunsul e năucitor: copiii trebuie să mănânce variat, că înainte se dădeau bombonele și acadele și ciocolățele. În concluzie, ceea ce e acum e foarte bun. A fost prea mult pentru mine să îi amintesc că a promis „tot felul de supe creme și plăcințele făcute în casă”. Cum spuneam, nici noi nu mâncăm sănătos, dar încerc să fiu atentă la ceea ce ofer copilei de mâncare. I-am explicat care e treaba cu bomboanele (știu sigur că a mâncat, mi-a și spus de la cine și o cred, deși persoana respectivă știe regula), cu sucul (aici mi-a plăcut de Ștefania când a văzut un copil care cumpăra un fel de suc. A zis: „Sucul nu e bun. Apa e bună. Mie îmi place apa”), cu ciocolata. A gustat ciocolată, prăjitură de la cofetărie, înghețată. Sunt de acord cu moderația și cu puterea exemplului. A mâncat pizza din comerț, covrigi, biscuiți. Nu e nici la noi acasă meniul curat. Dar de la un meniu de creșă/grădiniță mă aștept la ceva mai mult. Și totuși, mă gândesc că stă în noi, părinții, puterea de a schimba ceva, de a cere ceva mai bun. Cred că se poate da ceva sănătos și pentru bani puțini. Sau încă câțiva lei în plus merită pentru garanția că le oferim copiilor o alimentație echilibrată. Eu mă complac așa pentru câte zile mai sunt luna asta. Nu știu peste ce o să dăm la grădiniță. Despre asta, într-un episod viitor.