A venit timpul și pentru o poznă mai însemnată a copilei. Încă aștept să văd ce urmări a lăsat fapta bună a Ștefaniei pe două dintre orhideele mele. A se nota că una dintre ele este printre cele mai vechi și productive din cariera mea de iubitoare de orhidee. Pe scurt, povestea e așa. 

Într-o zi puțin mai călduroasă decât cea de azi, pe când florile și plantele mele erau răsfățate cu o baie de apă, iar eu eram prinsă într-o discuție cu Alin, Ștefania noastră își făcea de lucru prin casă. Și numai ce o văd că vine la noi cu un bidon de Vanish (tocmai îl folosisem pentru niște pete încăpățânate de pe un tricou de-al ei) și ne anunță că ea udă „folili”. Bine, i-am zis și mi-am continuat discuția. Peste alte puține câteva minute, vine iar la noi. De data asta, bidonul roz era fără capac, iar Ștefania ne spune mândră: „N-am pus tot.” Oookey! Uite așa, două dintre orhideele mele aveau un mic strat roz în ghiveci. Nu pot descrie câtă spumă a curs din săracele ghivece, în urma spălăturilor care s-au impus. Încă trăiesc drăguțele mele, au frunze verzi, cel puțin una dintre ele, aștept să le dea tije florale. Cine știe, poate le face bine tratamentul ăsta. Și dacă sunteți curioși, Ștefania nu mă mințise, chiar nu pusese tot Vanishul la flori. Mi-a mai lăsat așa, de o juma de pată.

PS. Niciun om nu a avut de suferit în urma acestui experiment. Nu mă scuz, de fel sunt precaută și nu las la îndemâna copilei chestii care ar putea fi periculoase. Uite că, de acum, abilitățile ei se pot întoarce împotriva mea.