Luna ianuarie a fost luna vărsatului de vânt la noi. Am luat-o frumușel chiar de pe 1 ianuarie, când am văzut primele bubițe la Ștefania. A trecut ușor la amândoi copiii, dacă mă gândesc acum. La Andrei încă se mai vede ușor un semn în zona sprâncenei stângi.

Mă așteptam să apară varicela la Ștefania, după ce am aflat pe 17 decembrie, la serbarea de Crăciun de la grădiniță, că o colegă de-a ei are vărsat de vânt. Aveam speranțe că fetița mea are un sistem imunitar puternic, că va rezista și nu va contacta virusul. Cam jumătate dintre colegii ei de grupă au făcut varicelă. Și după noaptea de Revelion, când ne-am întors la nașii noștri să petrecem împreună cu prietenii prima zi de Anul Nou, i-am văzut primele vezicule (deja cu lichid transparent) pe burtică și pe la umăr. Fără febră. La farmacie, i-au dat lui Alin o soluție antialergică mentolată cu care să o ungem pe vezicule când simte că îi vine să se scarpine și cam atât.

Cam primele trei zile au fost mai grele, când i-au apărut în valuri veziculele. În cap avea cele mai multe (numărasem vreo 20 când o ungeam cu mixtură), câteva pe la frunte și puține pe corp. Unele dintre ele erau mai adânci în piele. În primele două nopți a fost mai obositor că îi tot venea să se scarpine. Ne duceam în altă cameră să o dau cu acea soluție albă, cu miros mentolat, care o răcorea, dar în același timp îi dădea senzația de frig. Copila a fost foarte înțelegătoare și a încercat să nu se scarpine. Mă anunța când avea senzația de mâncărime. Ba uneori îmi arăta chiar locuri unde nu avea nicio bubiță și o dădeam și pe acolo. Era plină, draga de ea, de mixtură albă. I-am luat totuși și o loțiune și o cremă cicatrizantă de la Cicabio, în ideea că vor ajuta pielea să se refacă mai repede și fără să îi rămână semne acolo unde virusul a săpat mai adânc în piele.

Speram ca Andrei să nu ia virusul totuși, că e mai mic, alăptat încă. Îmi era teamă de cum va reacționa el la varicelă, dar și că nu ne vom putea înțelege cu el. Și exact pe 14 ianuarie a început și la el, avea o stare febrilă, i-au apărut primele semne pe față. Nu a avut nici el multe bubițe. Problema era că el se tot scărpina. Și de cum îl dădeam cu mixtură mentolată, mai tare era tentat să dea cu degetele peste vezicule. Cred că pe toate le-a rupt. Avea pe față câteva, pe trunchi și chiar în zona scutecului. Țin minte că a doua noapte a fost cruntă. Se scărpina, se foia și nu puteam face mare lucru pentru a-l ajuta. Atât s-a foit că a spart veziculele din zona scutecului, iar dimineața nu se mai vedea aproape nicio urmă că l-aș fi uns cu soluția aia mentolată. Acum are un semn la sprânceana stângă.

Tot răul spre bine

Acum că am trecut peste varicelă nu pot decât să mă bucur, că au scăpat amândoi ușor. Chiar dacă poate fi o banală boală a copilăriei, care rareori duce la complicații, ne-am făcut griji, cam ca orice părinte. Dacă ar fi fost după mine, i-aș fi dat Ștefaniei și apoi și lui Andrei un sirop, ceva pe bază de plante pentru imunitate. Însă farmacista și apoi si medicul de familie ne-a spus că nu e necesar. Așa că, în afară de 2 sticluțe de soluție antialergică pentru piele, loțiunea și crema de la Cicabio (din care mai avem și acum, cred, pe undeva prin casă) și antitermic la nevoie lui Andrei (Academia Americana de Pediatrie recomanda evitarea tratamentului cu ibuprofen, pe cât posibil, acest medicament fiind asociat cu infecții bacteriene ale pielii, în cazul varicelei). Alin era amuzant, că atunci când i-au apărut primele vezicule Ștefaniei, îi venea și lui să se scapine. Nu eram siguri că noi căpătasem imunitate la virusul varicelo-zosterian. A fost greu pentru Ștefania, în special, că trebuia să stea în casă. Partea bună e că era vacanță. Și bine că era iarnă și nu au simțit prea mult lipsa activităților outdoor. Așa că pe la sfârșitul lunii ianuarie am terminat cu varicela la ambii copii.