Primele zile cu Andrei

Primele zile cu Andrei

A fost oribil să îmi știu copilul de doar câteva zile singur în spital. M-am simțit o mamă rea pentru asta. Apoi m-am simțit judecată, deși nu a fost să îmi fi spus cineva ceva mie din care să reiasă asta. Cred că a fost doar în mintea mea. Dar acolo, la Iași, mai erau copii abia operați singuri pe ATI în salon. Copii care aveau povestea lor, cu familii poate în altă situație decât a mea.

(mai mult…)
Am băiat de doi ani

Am băiat de doi ani

Au trecut doi ani de atunci. De la nașterea lui Andrei. Mi-am amintit zilnic de cât de mult ne-am temut pentru el, și de cât ajutor am primit. Oameni cu har de la Dumnezeu au fost alături de noi și pentru asta le datorez o viață. Mi-am găsit resurse să scriu aceste rânduri, pentru mine, pentru el când va mai crește.

Venirea lui Andrei pe lume nu a fost chiar ușoară. Zilele de după naștere au fost de-a dreptul cu toate șansele să pic într-o depresie. Aveam totuși nevoie să fiu puternică. Să îmi țin prima dată băiatul în brațe ca să îl duc să îi facă ecografie și radiografie nu a fost tocmai ce îmi doream.

(mai mult…)

Ștefania învață să scrie și să citească, iar Andrei învață să vorbească

Ștefania învață să scrie și să citească, iar Andrei învață să vorbească

Cineva mă compătimea zilele trecute că îmi este greu cu doi copii, că e diferență mică de vârstă între ei doi (că sunt în aceeași minte!?!) și sigur abia aștept să îmi crească mari copiii. Nu. Nu aștept să crească mari copiii mei. Este una dintre cele mai frumoase perioade. Să o văd pe Ștefania cum începe să citească și să scrie, să îl aud pe Andrei cum începe să spună primele lui cuvinte, așa stâlcite…

(mai mult…)
Varicela a fost pe la noi

Varicela a fost pe la noi

Luna ianuarie a fost luna vărsatului de vânt la noi. Am luat-o frumușel chiar de pe 1 ianuarie, când am văzut primele bubițe la Ștefania. A trecut ușor la amândoi copiii, dacă mă gândesc acum. La Andrei încă se mai vede ușor un semn în zona sprâncenei stângi.

(mai mult…)
5 ani de când sunt mamă

5 ani de când sunt mamă

Micuța mea copil mare a împlinit 5 ani. E o mână de om, vorbăreață, cu poftă de cunoaștere, cu tot mai multe provocări. E grijulie cu fratele ei, dar are și momente de gelozie. Gelozie exprimată prin faptul că vrea să adoarmă în brațele mele, deși asta nu se poate având în vedere că Andrei adoarme la pieptul meu, iar noi încercam să îi punem la culcare pe amândoi o dată.

(mai mult…)