Soț, tătic și voluntar – cum le îmbini pe toate?

Soț, tătic și voluntar – cum le îmbini pe toate?

Sunt cercetaș de aproape 13 ani. Sunt soț de 4 ani. Sunt tătic de 2 ani și 3 luni. Până de curând am reușit să jonglez cu aceste responsabilități cu succes (cred eu). În ultimul timp, s-au modificat regulile “jocului” și a trebuit să revizuiesc procesul de luare a deciziilor. În continuare, vreau să pun pe “hârtie” cum am gândit și ce decizii am luat. Fac asta atât pentru mine, ca să pot înțelege mai bine situația. Dacă ajută și alte persoane, cu atât mai bine.

(mai mult…)

City break Iași

City break Iași

Vine o vreme când vrei să pui pauză la rutină. Îți dai seama că ai nevoie să pleci, să schimbi mediul. Și spui gata, mâine plecăm. Așa am pățit noi. Ne-am dat seama că nu am mai fost de mult timp plecați pe undeva, că avem nevoie de ceva timp doar pentru noi. Așa că ne-am făcut bagajele și am plecat. La Iași. Am avut ceva emoții cu răceala Ștefaniei (încă are ceva muci), vremea din weekend nu a fost tocmai îmbietoare, deși prognoza pe următoarele zile ne surâdea. Nu aveam făcută rezervare nicăieri, însă am zis că găsim noi ceva în tot Iașul, chiar de era să dormim la Intercontinental. Planul era, ca totuși pe drum să dăm telefoane ca să găsim ceva rezonabil unde să ne cazăm.

(mai mult…)

Am ajuns la nunta de piele sau cum am supraviețuit în trei ani de mariaj

Am ajuns la nunta de piele sau cum am supraviețuit în trei ani de mariaj

Acum fix 3 ani am ales să spun da unei vieți împreună celui mai potrivit bărbat pentru mine. Un suflet care pare a fi pereche cu al meu. După 4 ani și jumătate de relație, pe 17 august 2013, am spus că merită să continuăm în doi. Să formăm o familie. Decizia a fost luată cu mai bine de 2 ani înainte când el m-a surprins frumos la Piatra Neamț, la Pietricica, în genunchi, cu un inel în mână. Habar nu aveam ce va urma, am lăsat lucrurile să decurgă de la sine și câteva luni mai târziu am început să ne facem planuri de nuntă.

(mai mult…)

Atunci și acum

Venirea unui copil schimbă relația de cuplu? Încetăm să fim iubiți și devenim mami și tati? Ajungem să ne alintăm „tati” și „mami”. Când ne referim la partenerul de viață, nu mai vorbim despre soț sau alte drăgălășenii, ci despre „tati”. Nu întotdeauna, dar de cele mai multe ori ne punem în papucii copilului și spunem „ne ajută tati”, „tati face cumpărăturile”, etc. Poate așa ne obișnuim mai ușor cu noul rol. Apoi noul apelativ devine un tic, intră în rutina zilnică și aia e. „Tati, du copilul la grădiniță”, „Mami, hai să mergem în oraș”. Avantajul e că obișnuim și copilul cu astea două cuvinte: tata și mama. „Du asta la mama”, „cheamă-l pe tata”. Și uite așa, totul se raportează la copil.
Și ce frumos ne asumăm meritele și spunem: „ia uite ce știe copilul meu să facă” sau din contră îl renegăm oarecum atunci când nu susținem fapta lui: „ia uite cum a murdărit copilul tău peretele”. Oare nu se alterează relația de cuplu așa? Și copilul ce are de învățat din asta?
(mai mult…)

Cum poți să Rămâi îndrăgostit?

Cum poți să Rămâi îndrăgostit?

„Mă întreb dacă două persoane pot rămâne împreună, adică pentru totdeauna.”

Ai văzut filmul „Juno” (2007)? Nu l-ai văzut? Pe scurt: o tânără de 16 ani (încă la liceu) descoperă că este însărcinată, un „eveniment” cu prietenul ei cel mai bun. După ce trece peste acest impact se gândește să avorteze. Ajunge să se râzgândească. Vrea să-l nască și să-l dea spre adopție unui cuplu ce nu poate face copii.

Cadrul în care se regăsește ea: stă cu mama ei și tatăl ei vitreg. Trece prin această dificultate și nu găsește sprijin în prietenul ei (cel mai bun). Vrea să îi ofere copilului ei (încă nenăscut) o șansă să aibă o viață bună dându-l spre adopție unui cuplu de tineri. Descoperă că și aceștia trec prin probleme de relație. Văzând toate acestea în jurul ei, necunoscând o experiență pozitivă de cuplu, își pune întrebarea:

Și eu mi-am pus această întrebare, într-un moment. Cred că și ție ți-a trecut prin cap. Răspunsul ce l-am găsit este „DA, cred că se poate. Și mai mult, cred că EU POT asta”. Simți și tu la fel?

(mai mult…)

Viața de după 18 februarie 2015

Ce s-a schimbat in relatia cu Alin dupa nasterea Stefaniei? As putea spune nimic, dar in acelasi timp totul. Nu s-a schimbat in rau, nu s-a schimbat in bine. Doar s-a schimbat!
Simt in primul rand ca suntem mai impliniti ca familie. E normal, cica. Sa o avem pe mogaldeata intre noi e ceva bestial. Mare parte din zi sunt numai eu cu Stefania, insa abia asteptam sa vina seara ca sa fim toti trei, sa iesim la plimbareala sau pur si simplu sa stam acasa.

(mai mult…)