De ce tipi la mine, mami?

De ce tipi la mine, mami?

„De ce tipi la mine, mami? Inceeet, caaalm, usoor. Te-ai calmat?” imi sopteste ea. In ultima vreme au fost cam multe astfel de momente, iar Stefania incearca sa indulceasca nervii mei. Si ce ai putea sa ii raspunzi puiului de om? Nu am nicio scuza. Cum ai putea sa stai indiferenta cand vezi cata inocenta e in ochii ei? Chiar daca uneori nu ai chef de jocurile ei sau nu intelegi ce vrea de la tine, de fapt, te conformezi ca n-ai incotro.  citește mai mult…

Alintături cu Ștefi

Alintături cu Ștefi

Unele dintre cele mai tandre momente se petrec în baie. Acolo e locul unde copila se găsește să fie drăgăstoasă de multe ori, să spună vorbe dulci, să aibă chef de alintat. Adică vă imaginați o copilă care are o perioadă când nu vrea cu tatăl ei la baie, ci doar cu mama. Ei bine, și cum are chef uneori să stea mai mult pe toaletă, trebuie să cântăm, să ne jucăm cumva. Uneori îmi face dezvăluiri, ca de exemplu că sunt cea mai bună prietenă a ei, alteori vrea să mă țină în brațe, să îmi pun capul la ea în brațe. Cică să facem un om de zăpadă. Un om de zăpadă din capetele noastre. Cred că imaginea e tare hilară. Copilul pe wc, mama în genunchi, cu capul pe genunchii copilului și copilul își pune capul peste cel al mamei. Cică e un om de zăpadă ăsta.

citește mai mult…

Ultimul articol pe anul 2017: despre sărbători & altele

Ultimul articol pe anul 2017: despre sărbători & altele

N-aș vrea să treacă anul 2017 fără să mai scriu încă un articol, așa că las și eu asta aici. Oricum am cam tras chiulul în ultima vreme. Astăzi vreau să scriu despre ce am mai făcut noi în ultima vreme, dat fiind faptul că a trecut și o zi importantă pentru noi și Ștefania: prima ei serbare.

citește mai mult…

Poveste de noiembrie

Poveste de noiembrie

A fost o dată ca niciodată o fetiță pe nume Ștefania. Sau Ștefi. Sau Tefi pentru cunoscători. Era o mogâldeață de 2 ani și 9 luni cu ochii ca mărgelele, cu gropiță în obraz, cu râs cristalin și cu chef de joacă. Mama ei îi mai spunea maimuțică. Sau gărgăriță. Maimuțică pentru că era fix ca o maimuțică: imita, se strâmba, țopăia. Gărgăriță pentru că avea niște cercei frumoși cu gărgărițe.

citește mai mult…

Copil înțărcat (bifat)

Copil înțărcat (bifat)

Am încheiat capitolul «țiți». După doi ani și opt luni, am decis că e suficient și cred că a fost atât cât a trebuit, atât pentru mine, cât și pentru copilă. Nu regret nimic, ne e bine, cred că am fost pregătite amândouă de acest nou pas.  citește mai mult…

Ciocolată bună

Ciocolată bună

„Să faci ciocolată bună!” Au fost ultimele ei cuvinte înainte să închidă ochișorii și să adoarmă. Ok, am zis. citește mai mult…

Top 6 obiecte de ajutor pentru părinți

Top 6 obiecte de ajutor pentru părinți

De-a lungul existenței noastre de părinți am avut câteva obiecte care ne-au convins că e bine să le avem aproape pentru buna desfășurare a zilei. M-am gândit să le notez aici, că poate mai ajuta pe cineva. Sunt lucruri pe care le-am folosit o perioadă îndelungată sau chiar le mai folosim încă pe unele dintre ele. Consider, deci, că și-au meritat banii, orice ar fi plătit pentru ele (pe unele le-am primit și noi cadou).

citește mai mult…

O boroboață

O boroboață

A venit timpul și pentru o poznă mai însemnată a copilei. Încă aștept să văd ce urmări a lăsat fapta bună a Ștefaniei pe două dintre orhideele mele. A se nota că una dintre ele este printre cele mai vechi și productive din cariera mea de iubitoare de orhidee. Pe scurt, povestea e așa.  citește mai mult…

Ștefi, copil de grădiniță

Ștefi, copil de grădiniță

Long time no see! Am cam abandonat blogul de vreo două luni, pentru că nu mă regăseam să mai scriu, timpul trece pe repede-nainte. Poate și Alin are dreptate, când spune că îmi satisfac la serviciu nevoia de a scrie. Dar astăzi este despre grădiniță, că e aproape o lună de când Ștefania e preșcolar cu acte în regulă. Era ea obișnuită de la creșă să fie în colectivitate, dar tot am avut emoții la început, că era totuși o schimbare mare, după vacanță, grup nou, loc nou, oameni noi, program nou. citește mai mult…

„Să fii fericită, țiți!”

„Să fii fericită, țiți!”

Și am ajuns anul acesta la cea de-a treia ediție a Săptămânii Internaționale a Alăptării. Nu am la fel de mult elan ca în urmă cu doi ani, când Ștefania avea doar aproape șase luni, dar nici nu credeam că voi ajunge până aici. Adică speram, visam autoînțărcare sau la o înțărcare blândă. Încă îmi doresc, dar îmi dau seama că nu e mereu realizabil ce doresc eu.  citește mai mult…

Mami, râde!

Mami, râde!

„Mami, râde!” Și cum să nu zâmbești măcar atunci când o auzi că spune așa și își rânjește dințișorii ei și i se vede și gropița din obraz? Știe cum să pună problema atunci când face vreo nefăcută și mă vede îmbufnată. Are grijă să îmi descrețească fruntea și mă îndeamnă să râd în felul ei. Ușor-ușor învață și cum e cu verbele astea. Nu-i grabă. De curând spune și „Mami, ok?” și îmi arată degețelul ei mare. Mă privește insistent în ochi, mă atinge pe mână și repetă întrebarea până îi confirm că e ok.  citește mai mult…

Despre meniul de la creșă și altele

Despre meniul de la creșă și altele

Sunt ultimele zile la creșă ale Ștefaniei. S-a acomodat repede acolo, pare că îi place, merge cu drag (chiar dacă a avut vreo două dimineți în care a spus că vrea să stea acasă cu mine, am pus asta pe seama oboselii). O aud cum cântă frânturi din Ursul doarme, Podul de piatră sau Alunelu și mă pune și pe mine să îi cânt. A renunțat între timp la scutece, înțeleg că nici doamnele îngrijitoare de acolo nu i-au mai pus scutec. citește mai mult…